Sistemul sanitar – între curaj tactic şi viziune strategică

Este foarte greu de spus care va fi evoluţia sistemului sanitar în general, în condiţiile în care legiuitorii nu pot sau nu ştiu să formuleze politici publice care să-l stabilizeze structural, refuză dialogul cu societatea civilă şi partenerii de servicii şi nu înţeleg mecanismele acordului şi echilibrului între măsurile tactice, mai puţin cash-intensive dar care combat fraudă şi risipă şi redau eficientă strcuturala, şi cele strategice scumpe dar care dau valoare adăugată şi returnarea investiţiei în circa 5 ani.

Transparentizarea şi controlul cheltuielilor, standardizarea achiziţiilor în spitale, reţetă şi cardul electronic, co-plată experimentată în zone pilot, continuarea reducerii numărului paturilor de spital, sunt măsuri tactice care trebuie implementate în fiecare zi - mai bine zis trebuiau implementate în fiecare zi din ultimii 3 ani.

Sunt extrem de necesare schimbări tactice curajoase imediate, care servesc într-un fel şi la o creştere a acceptării reformei sanitare în rândul publicului, când anesteziat cu propagandă politică "sanatate pe gratis", când trezit la realitate atunci când chiar are nevoie de servicii medicale. Altfel, pe termen mai lung, va escalada neîncrederea reciprocă dintre legiuitori, beneficiari şi furnizori de sănătate; evoluţia naturală va fi la furnizori către o dispariţie a competitivităţii, la scăderea dramatică a interesului de a contracta şi deci de a oferi soluţii decente pentru sănătatea românilor, în timp ce la beneficiari se va manifestă un refuz în a acceptă orice idee care chiar ar putea fi bună şi o resemnare în a-şi cere şi primi dreptul fundamental la sănătate, apelând reflex la ceea ce este mai scump în speranţa că este şi mai bun.
Nu este lipsit de importantă să amintim din nou cele două analize care radiografiază starea de sănătate a României şi care rămân singurele referinţe din păcate sumbre ale situaţiei din prezent:

- raportul Comisiei Prezidenţiale (2008), relevă că starea de sănătate s-a degradat în asemenea măsură în România, încât mor anual, din cauza disfuncţionalităţilor sistemului sanitar, circa 60.000 de români, o populaţie echivalentă unui oraş mediu;

- analiză Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române (2012), face o corelaţie funcţională între degradarea stării de sănătate în România şi consecinţele economice, folosind că instrument de măsură indicatorul DALY (disability adjusted life-year), numărul de ani de viaţă pierduţi prin dizabilitate pe caz de boală, care este cu 50% mai mare în România decât media europeană, adică 15.651 ani faţă de media UE, care este de aproximativ 10.000 de ani.

Nu există aici o concluzie, pentru că nu de concluzii este nevoie ci de curaj şi determinare în execuţia foii de parcurs pe care trebuie să ne-o asumăm. Şi, pentru că tot ni se spune, deseori că şi alibi, că FMI-ul, BM şi CE semnează foaia de parcurs, adaug în cele ce urmează cele două pasaje care se referă la sistemul sanitar din declaraţia ultimei misiuni FMI, data publicităţii în 14 august şi care în opinia mea subliniază nevoia de echilibru între curajul tactic şi vizunea strategică:

- pentru a reduce arieratele în sănătate trebuie întărite măsurile de contentionare a costurilor, inclusiv prin audituri mai frecvenţe, aplicarea unor liste negative de servicii şi medicamente, îmbunătăţirea procurement-ului şi raţionalizarea numărului de pături din spitale".

- în sistemul sanitar, dezbaterea publică referitoare la proiectul noii legislaţii a constituit un prim pas binevenit în pregătirea revizuirii pachetului de beneficii şi mecanismelor de finanţare. Proiectul de lege prevede introducerea asigurărilor private cu scopul suplimentării asigurărilor obligatorii. Dar, înainte de ducerea acestui proiect mai departe, trebuie intreprina o analiză de impact care să asigure sustenabilitatea financiară a reformei planificate. În lumina nivelului redus de cheltuieli pentru sănătatea publică din România, există o nevoie puternică de a mobiliză o finanţare adecvată pentru a îmbunătăţi livrarea de servicii. Este la fel de important a se contentiona mai bine costurile prin reducerea ineficientelor structurale din sistem"

Atunci când discută despre sănătate, reprezentanţii mediului de afaceri vorbesc în calitate de contribuabili, de creditori, de furnizori de servicii, de finanţatori ai acesteia - ca atare, ei nu critică situaţia din prezent strict din "interese comerciale" aşa cum încearcă oficialii să discrediteze, blocând astfel accesul oamenilor competenţi din mediul privat în treburile publice, respingând astfel o şansa în plus pentru vindecarea sănătăţii. Oricare va fi guvernul următorilor 4 ani din România, el va fi înţelept şi pragmatic dacă va co-opta într-un parteneriat transparent pe cei care au creat cu mult curaj, pornind de la zero, modele de servicii medicale în România. În felul acesta poate se va sustenabiliza şi durabiliza sănătatea publică din România până în 2030.

Dragoş DAMIAN
CEO Terapia Ranbaxy