Terorismul în Rusia şi “vecinătatea apropiată”

Terorismul în Rusia şi “vecinătatea apropiată”
Atentatele sângeroase din Moscova şi Daghestan de la sfârşitul lunii martie 2010 au reamintit lumii cât de greu, dacă nu chiar imposibil, este să câştigi definitiv războiul cu terorismul.

Si au mai dovedit cât de uşor este să dai vina pe serviciile secrete pentru că ar fi eşuat în prevenirea unor asemenea atentate.

 

Nici măcar într-un stat precum Rusia lui Putin, fostul director al FSB, succesorul KGB, stat considerat tot mai mult ca aparţinând categoriei illiberal democracy, terorismul nu poate fi complet eradicat.

 

Cu atât mai greu le este serviciilor de intelligence din democraţiile liberale ale lumii, unde libertăţile individuale fac aproape imposibilă asigurarea unei securităţi absolute.

 

Pentru Putin, războaiele din Cecenia şi lupta împotriva teroriştilor islamişti din Caucazul de Nord au fost cel mai bun pretext pentru legitimarea unui regim autoritar. Cu toate acestea, nu prea auzi pe la noi sau prin Europa Occidentală critici cu privire la încălcarea în Rusia a drepturilor universale ale omului, pe câte se aud cu privire la modul în care americanii au procedat cu teroriştii de la Guantanamo sau din alte părţi. Or, în America, în ciuda retoricii antiamericane a diferitelor organizaţii pentru apărarea drepturilor omului, democraţia nu a avut de suferit, iar libertăţile individuale sunt protejate. Mai mulţi comentatori au sesizat faptul că după fiecare atentat terorist comis în Rusia, fostul preşedinte şi actualul premier Putin a mai dat o lovitură împotriva celor care deranjau puterea, fie că era vorba despre un post de televiziune mai critic, fie despre opoziţia politică.

 

Indiferent de locul unde comit atentate, în America sau în Rusia, în Marea Britanie sau în Spania, în Israel sau în Bali, teroriştilor islamici le pasă la fel de puţin de faptul că omoară civili nevinovaţi, femei, copii, tineri, bătrâni sau bărbaţi necombatanţi. Desconsiderarea şi dispreţul teroriştilor faţă de victimele nevinovate îi vor împiedica pe aceştia să-şi găsească prea mulţi simpatizanţi în societăţile şi comunităţile normale. Or, în toate locurile menţionate, ca şi în multe ale colţuri ale planetei, în diferite societăţi şi comunităţi, valoarea vieţii omului, a individului, este preţuită, indiferent de natura regimului politic.

 

Tocmai de aceea, impunerea cu forţa, prin teroare, a ideilor religioase fundamentaliste şi-a cam atins limitele. Chiar dacă este imposibil să previi toate atentatele teroriştilor, popularitatea lor scade în toată lumea, inclusiv în lumea islamică. Oricâte resentimente antiamericane, antiruseşti ori antiisraeliene s-ar ascunde în spatele acestor atacuri şi oricâtă satisfacţie provoacă ele în cercurile criminalilor, nici resentimentele lor şi nici satisfacţia nu mai sunt la fel de împărtăşite în cercuri mai largi ale populaţiei cum se întâmpla acum zece ani sau chiar acum cinci ani. Pentru că teroriştii au dovedit cât de puţin se poate obţine prin crimele comise împotriva civililor nevinovaţi.

Statele lovite de terorişti, în frunte cu Rusia, America sau Israel, au dovedit că nu se intimidează uşor. în noul mileniu, sunt deja numeroase exemple de urmărire a liderilor terorişti şi de ucidere a lor, indiferent unde se ascund. FSB, Mossad, CIA şi alte servicii secrete au executat mai mulţi terorişti ca niciodată.

 

Un studiu făcut de New America Foundation a arătat că în primele zece luni de mandat ale preşedintelui Barack Obama, CIA a executat mai multe atacuri împotriva unor terorişti, cu ajutorul dispozitivelor teleghidate de urmărire, decât în ultimii trei ani de mandat ai lui George Bush jr. Iar de fiecare dată când teroriştii au mai dus la capăt câte un atentat sângeros împotriva civililor nevinovaţi, asperităţile dintre marile puteri ori relaţiile tensionate ale acestora cu Israelul au fost lăsate deoparte, iar serviciile secrete ale respectivelor state au colaborat pentru ducerea la îndeplinire a misiunilor de căutare, identificare, interceptare şi lichidare a liderilor terorişti care au pus la cale respectivele atentate.

 

Războiul internaţional împotriva terorismului a început imediat după 9/11, dar nimeni nu ştie cât o să mai dureze. Si nimeni nu ştie câte victime nevinovate mai urmează.

 

Comenteaza