Şi noroc că între atâtea trădări, dar, mai ales, între atâtea trădări ale intelectualilor de ieri şi de azi, apar, iată, generaţii care nu-şi mai caută, aşa cum au procedat mai vârstnicii lor colegi, stăpâni pe care să-i slujească. Zilele acestea, Clujul este capitala în care ne putem refugia de sinistrul spectacol al străzii, al realităţii pe care n-am fi dorit s-o trăim vreodată. Bătrânul Cluj, oraşul din care bunicii noştri plecau în refugiu, este, azi, gazda caldă a unui festival, cunoscutul TIFF, care are menirea de a ne apăra sufletele cernite şi îngreţoşate de politică.
Străzile lui vor fi promenada unor oameni sensibili, de toate vârstele, din întreaga Europă şi nu numai, aleile şi terasele vor fi pline de oameni frumoşi, de pletoşi în haine kaki cu genţi răblăgite din piele, de fete în fuste de in cu aparatele de fotografiat atârnate de gât şi cu sticla de apică plată în mână. Se vor întâlni aici sensibilităţi, gusturi, culori, trăiri, femei şi bărbaţi în căutarea unei insule de normalitate.
Şi, desigur că o vor găsi. în aceste laboratoare ale culturii şi ale modelării sufletelor, atât TIFF-ul, cât şi Festivalul de teatru de la Sibiu, oameni scârbiţi de ceea ce se întâmplă vor găsi loc pentru un zâmbet, pentru asimilarea unor mesaje care nu vin niciodată înspre sufletele lor decât dintr-un spectacol de teatru sau dintr-un film bun. Tudor Giurgiu, regizor de calibru, cu echipa lui, a făcut eforturi imense pentru ca şi în anul acesta blestemat festivalul al cărui părinte este să fie la înălţimea precedenţilor. De asemenea, Cristian Radu şi Constantin Chiriac, la Sibiu, s-au dat peste cap ca festivalul lor, act artistic intrat deja în conştiinţa multor oameni, să asigure o diversitate şi o clasă înaltă evenimentului.
Avem, iată, unde fugi de acasă, avem unde fugi, chiar şi pentru o săptămână, dintr-o Românie ce agonizează, înjunghiată pe la spate de politicieni. Faptul că există aceste festivaluri de anvergură, faptul că oameni de artă se întâlnesc şi schimbă opinii este, poate, cel mai mare câştig al societăţii civile şi, prin asta, un imens avantaj al unei Românii viitoare. De aici se vor naşte şi vor deveni intelectuali cei care nu mai aleargă în căutarea unor stăpâni politici pe care să-i slujească, aşa cum avem astăzi. De aici se vor naşte intelectualii de mâine, cei care nu-şi vor juca propria viaţă la o loterie a mărunţişului. Şi, poate, la fel de important, aici se vor naşte cei care ne vor reprezenta cu cinste în România şi în Lume.
Nu pierdeţi ocazia să evadaţi dintr-o realitate cenuşie într-o lume a adevărului sufletului, nu pierdeţi ocazia de a evada, în acest fel, în propriile suflete, pe care le veţi descoperi - după terminarea acestor evenimente - mai frumoase şi mai bogate. Căci cu sufletele va trebui să vă alegeţi direcţiile importante din viaţă, şi nu ascultând în stânga şi în dreapta pe cei care vă spun care e alegerea bună. Numai Dumneavoastră o să puteţi opta în numele vostru. Iar, pentru a deveni mai tari, plonjaţi în cultură, singurul loc unde nu vă va tulbura decât propriul dvs. gând...
