La 1 noiembrie 1919 noua universitate îşi deschidea porţile, iar la 1 februarie 1920 suveranul de atunci al României, Regele Ferdinand I, rostea discursul în Aula Magna.
în intervalul mai 2009 - aprilie 2010, la Universitatea “Babeş-Bolyai” s-au desfăşurat acţiuni – reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale, reuniuni de organizaţii internaţionale, manifestări artistice şi sportive, comemorări, vernisaje – care au celebrat 90 de ani de învăţământ superior românesc la Cluj. A fost organizat Forumul Universitar Clujean, care a permis oricărui doritor să-şi exprime părerea asupra trecutului, prezentului şi viitorului acestei universităţi.
Lideri politici şi reprezentanţi ai vieţii publice, din ţară şi din alte ţări, au făcut-o. Rectori şi preşedinţi de universităţi din diferite ţări au venit la Universitatea “Babeş-Bolyai”, alături de numeroşi decani, prorectori şi profesori, pentru aniversare. Acţiunile aniversare s-au încheiat cu un concert dat de renumita orchestră a Operei Române din Cluj, dirijată de maestrul Gheorghe Costin, cu participarea extraordinară a trei dintre soliştii de rezonanţă internaţională ai şcolii clujene de canto – Alexandru Agache, Carmen Oprişanu, Nicoleta Ardelean.
în 1994, la aniversarea a 75 de ani ai Universităţii româneşti din Cluj, desfăşurată în prezenţa preşedintelui de atunci al României, Ion Iliescu, am arătat că Universitatea “Babeş-Bolyai” se află pe direcţia dezlegării de probleme înrădăcinate în survivanţele nefaste ale deceniilor trecute, precum carenţele de infrastructură, criza de specialişti în unele facultăţi, uzura morală a calificării în unele cazuri, efectele nefaste ale izolării din anii ceauşismului (vezi Andrei Marga, Profilul şi reforma universităţii clujene.
Discursuri rectorale, Presa Universitară Clujeană, 2009, p. 220 şi urm.). în 1999, la aniversarea a 80 de ani ai instituţiei, desfăşurată în prezenţa preşedintelui Emil Constantinescu, am evocat indiciile care atestau că Universitatea “Babeş-Bolyai” a depăşit condiţia universităţilor uzuale şi se profilase nu doar în cadrul naţional, ci şi în contextul european (vezi p. 230 şi urm.). La 12 aprilie 2003, ultimul suveran al României amintea celor care astăzi însufleţesc Universitatea clujeană că “această instituţie a fost de-a lungul timpului una imperială austriacă, austro-ungară, maghiară şi română.
A fost, de asemenea, calvinistă, catolică şi ortodoxă. Ea a oferit învăţătura în multe limbi şi a luptat pentru autonomia ei împotriva multor guvernări, în unele perioade chiar şi Guvernul de la Bucureşti.” Această declaraţie a Regelui Mihai I este nu doar o consemnare istorică, ci şi reamintirea staturii pe care Universitatea “Babeş-Bolyai” o are de promovat şi apărat, mereu, spre a rămâne fidelă proiectului originar.
Astăzi – după numeroasele analize pe care colegii mei din toate facultăţile, decanatele, Rectoratul, Consiliul Academic şi senatorii le-au produs, prin care nici o latură, istorică sau actuală, a activităţii din această instituţie nu a rămas neexaminată – resimt ca datorie să răspund la întrebarea pe care mulţi ne-o pun: ce s-a realizat din proiectul Universităţii clujene? Unde ne aflăm acum? Formulez cât se poate de succint răspunsul. Universitatea “Babeş-Bolyai” întruchipează, prin organizarea multiculturală hotărâtă în 1995, cea mai dezvoltată universitate plurilingvă de pe continent.
Cu peste 50.000 de studenţi, această universitate este printre universităţile majore cu studii în limba română din România, este printre principalele universităţi cu studenţi maghiari din lume, este una dintre cele mai dezvoltate universităţi cu studii în limba germană din afara ţărilor germanofone, este una dintre universităţile cele mai performante în studii iudaice din Europa.
în clasamentele internaţionale, Universitatea “Babeş-Bolyai” intră în jurul poziţiei 600, cu o infrastructură a cercetării ştiinţifice sincronizată. Infrastructura ei generală – după cel mai mare efort de investiţii făcut la Cluj, în 1993 - 2010 – este socotită astăzi comparabilă cu cea a universităţilor europene de referinţă.
Universitatea “Babeş-Bolyai” este cea mai diversificată lăuntric universitate din ţară (pregătind profesori, economişti, ingineri, jurişti, teologi, psihologi, filosofi, sportivi, artişti) şi una dintre cele mai comprehensive de pe continent; este universitatea cu cea mai bogată reţea de studii teologice de pe continent; este universitatea cu unul din cele mai largi angajamente lingvistice din Europa (la cele trei limbi clasice – ebraică, greacă, latină – adăugându-se programe în douăzeci şi două de limbi, incluzând marile limbi ale Asiei – chineza, japoneza şi coreeana); este universitatea cu cea mai amplă reţea de colegii amplasate în regiune, din ţară; este universitatea cu una din cele mai solide tradiţii de cercetări experimentale din România; este, în România, universitatea ce a găzduit în premieră reuniuni continentale ale asociaţiei universităţilor; este universitatea ce şi-a asumat, prin însăşi Carta (1995) ei, înţelegerea cuprinzătoare a funcţiilor universităţilor de referinţă: acelea de a asigura învăţământ efectiv superior, învăţare performantă, cercetare ştiinţifică competitivă, servicii calificate către comunitate, contribuţie la înţelegerea de sine culturală a societăţii, la democratizare şi integrare euroatlantică.
Se poate spune, cu toate argumentele, că aniversarea a 90 de ani de la întemeierea Universităţii româneşti din Cluj găseşte Universitatea “Babeş-Bolyai” la un nivel fără precedent al dezvoltării universitare autohtone, cu o extinsă ancorare în nevoile culturale, ştiinţifice şi tehnologice din Transilvania, cu o contribuţie majoră la modernizarea României şi cu o prezenţă internaţională consolidată.
Sunt dator să consemnez din nou împrejurarea că din 1993 încoace nu a fost înregistrată nici o plângere a vreunui cadru didactic sau student care să acuze discriminări etnice. Se poate spune cu argumente factuale că niciodată în principala universitate din Transilvania nu au studiat mai mulţi români. Niciodată nu au studiat mai mulţi maghiari.
Niciodată nu au fost mai multe oportunităţi pentru germani. Niciodată limba ebraică şi istoria poporului evreu nu au fost studiate atât de extins. Niciodată alte grupuri etnice nu au fost reprezentate la nivelul de astăzi. Trebuie, cred, asumat că a cupla ceea ce se cheamă politics of equal dignity şi politics of difference este o problemă a societăţilor europene şi că politics of difference este realistă în consecinţa politics of equal dignity ce conştientizează sensul dreptului pozitiv. Aşa cum am subliniat continuu, rămâne însă o veritabilă “provocare” şi astăzi răspândirea acelei abordări a societăţii în care diferenţa culturală e percepută nu ca limitare a propriei identităţi, ci ca imbold spre performanţă şi, în fond, ca sursă de bogăţie – abordare care poate prelungi organizarea multiculturală cu o reală interculturalitate.
Nu intru astăzi în detalii, nici chiar în detaliile problemelor deschise din acest moment. Am făcut-o cu alt prilej şi o facem, în continuare. Nu pot să nu evoc, însă, observaţia istoricilor clujeni – care arată că România a intrat în ultimii ani în cea mai gravă criză din istoria ei modernă. O spunem mereu: nu este vorba, în primul rând, de “criza mondială”, ci este vorba de o gravă criză indigenă – o criză a administraţiei ţării, o criză a competenţei, o criză de motivaţie – cu repercusiuni vaste în viaţa fiecărui cetăţean. Ar trebui ca răspunderea pentru criză să fie asumată de către cei care au preluat gestiunea ţării. Fidelă proiectului iniţial, de a servi propăşirea materială şi culturală din societatea şi din ţara noastră, din lumea în care trăim, această universitate îşi va urma neabătut programele ei de excelenţă – în educaţie, cercetare ştiinţifică şi servicii către comunitate – cu energii sporite şi cu răspundere împrospătată faţă de ceea ce se petrece în jur.
