UDMR şi-a compromis prezumţia de nevinovăţie

La Judecata de Apoi a partidelor, mai toate formaţiunile politice din România vor fi trimise în infern. Cu membrii şi liderii lor cu tot.

La care se vor adăuga toţi sponsorii legali şi ilegali ai acestor formaţiuni politice devenite grupuri de interese. Mai greu îi va fi lui Dumnezeu să decidă unde să-i trimită pe simpatizanţii şi votanţii acelor partide. Există şi aici criterii. Vor fi trimişi în infern toţi cei care au votat cu un partid sau altul indiferent ce a făcut respectivul partid şi liderii acestuia împotriva interesului public. Iar lista nelegiuirilor este lungă: de la mineriade la influenţarea politică a magistraţilor, de la instituţionalizarea corupţiei la distrugerea instituţiilor democraţiei (parlament, guvern, consilii municipale şi judeţene, primării). Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, a devenit UDMR.

 

Formaţiunea care reprezintă în Parlamentul României interesele maghiarilor s-a cam îndepărtat în ultima vreme de misiunea sa legitimă. Ca o convenţie, pe care o repet pentru a evita confuziile, cu toate că oficial nu este un partid, în activitatea politică naţională, la nivel legislativ şi executiv, UDMR funcţionează ca un partid politic normal. Datorită reprezentării constante a intereselor maghiarilor transilvăneni în Parlamentul de la Bucureşti, iar când a fost cazul în guvern, RMDSz s-a înscris în categoria numită în political science cu o sintagmă inspirată “policy-oriented party”.

 

 Şi prin aceasta, formaţiunea maghiară se deosebea de formaţiunile care ar trebui să reprezinte interesele majorităţii etnice. S-a întâmplat însă ceva ciudat cu liderii udemerişti: în loc să-i influenţeze pozitiv pe “Miticii” de la Bucureşti care conduc alte partide, au fost ei influenţaţi de aceştia. Nu este de mirare, pentru că la fel s-au petrecut lucrurile şi cu fostul primar al Clujului, Emil Boc, şi cu grupul masiv de clujeni care l-au însoţit la Palatul Victoria (cei mai mulţi absolvenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai). Iar UDMR a devenit în mai mare măsură un “office-seeking party.”

 

în limbajul mitocănesc, care este şi limba naturală a multor politicieni aleşi sau desemnaţi, diferenţa dintre “policy-oriented party” şi “office-seeking party” este cea dintre “fraieri”, preocupaţi de interesul public şi de interesul comunitar, şi “şmecheri,” preocupaţi de “împărţirea caşcavalului/ tortului/ mălaiului”, dar care se mulţumesc uneori şi cu “un os de ros”. împotriva prejudecăţii larg răspândite şi pe care nu ştii dacă trebuie s-o pui pe seama ignoranţei sau naţionalismului ori a amândurora, UDMR nu a fost dintotdeauna la putere.

 

De la început, s-a împotrivit FSN-ului, iar în noiembrie 1991 a fost unul dintre “membrii fondatori” ai Convenţiei Democratice (credeţi-mă, ştiu ce spun, am scris o carte despre CDR). Abia în 1996 a intrat la guvernare. A trecut însă perioada romantică. Acum, UDMR a devenit complicele PD-L într-o coaliţie care este pregătită să pună în aplicare planul lui Băsescu de transformare a democraţiei noastre consensuale (unul dintre puţinele câştiguri democratice solide în această ţară) într-o democraţie majoritară.

 

Primul pas ar fi regresul de la parlamentul bicameral la parlamentul unicameral. Urmează înlocuirea sistemului de vot proporţional cu unul majoritar, trecerea de la pluripartidism la bipartidism, dominaţia completă a guvernului asupra parlamentului, întărirea caracterului centralizat al statului (adios regionalizare şi descentralizare). Am explicat pe larg consecinţele acestui demers în studiul “Puterea legislativă – punctul slab al democraţiei consensuale româneşti”, din Sfera Politicii, nr. 140, 2009 (colecţia revistei poate fi accesată la www.sferapoliticii.ro).

 

în democraţia consensuală, toţi au de câştigat câte ceva (majoritatea, minorităţile, individul). în democraţia majoritară, aşa cum îi arată şi denumirea, nu câştigă decât majoritatea. UDMR este complice într-un demers care va duce la restrângerea semnificativă a drepturilor tuturor minorităţilor. Or, într-o societate democratică, un individ se găseşte adesea în situaţia de a fi minoritar (de pildă, deşi reprezintă o majoritate de facto, datorită disfuncţionalităţilor democratice în aplicare principiilor, adică de jure, femeile reprezintă o minoritate). în loc să promoveze ideea întăririi puterii legislative, adică reforma parlamentului prin trecerea de la bicameralismul simetric de acum la bicameralismul asimetric (adică două camere parlamentare, cu atribuţii diferite, alese diferit), în care camera superioară (Senatul) să reprezinte regiunile, UDMR îşi taie singur craca de sub picioare.

 

Minorităţile etnice, religioase, sexuale, culturale, politice pot fi apărate numai de instituţii puternice, cu reguli, proceduri şi norme respectate. Preşedintele UDMR, senatorul Marko Bela, tocmai a demonstrat cât de “Mitică” a devenit prin schimbarea radicală a principiilor în numai câteva zile. Astfel, în chestiunea schimbării neconstituţionale a lui Mircea Geoană din funcţia de Preşedinte al Senatului, iniţiată de PD-L, Marko a declarat iniţial că un partid trebuie să respecte Constituţia, legile şi propriul regulament. De acord.

 

Ulterior, după o întâlnire “de taină” cu liderii pedelişti, liderul maghiar a dat-o la întors, că ar fi chipurile în parlament o nouă majoritate, datorită “trădărilor” din PSD şi PNL, prin formarea grupurilor “independenţilor”, care nu ar mai fi aceeaşi cu votul dat de cetăţeni în 2008. Cu aşa ceva nu mai poţi fi de acord. Mai ales când Băsescu şi PD-L nu au ţinut cont de votul majorităţii (din care făcea parte şi UDMR) care a dus pentru prima dată la succesul unei moţiuni de cenzură împotriva guvernului, care înlăturase Cabinetul Boc fără să-l înlăture.

 

Dacă va fi o democraţie majoritară, cu doar două partide mari, ale majorităţii etnice-religioase-sexiste, unul de stânga şi unul de dreapta, maghiarii nu vor mai avea partid în parlament, iar partidele majoritariste nu vor reprezenta niciodată interesele minoritarilor, fie ei maghiari, romi/ţigani, germani, greco-catolici, protestanţi, ardeleni, moldoveni, dobrogeni, femei, homosexuali, pensionari, ş.a.m.d. Iar în doi ani maghiarii vor pierde tot ceea ce obţinuse UDMR în două decenii de politică democratică. Amin!