Cinci companii emblematice despre care suntem cu toţii mândri, din cinci domenii diferite, cu capitaluri diferite, care vorbesc cu respect despre România, indiferent că le este ţară de origine sau de adopţie. Şi lista poate continua, pentru că multinaţionalele care au decis să investească în România au nevoie de alt tip de avantaj competitiv, iar patriotismul economic care te face să cumperi ceva fabricat la ţine în ţară este cel care rezonează peste tot în lume (şi am chiar senzaţia că în România, oarecum paradoxal, de multe ori investitorii industriali sunt cei care fac eforturi neobişnuit de mari pentru a ne reda încrederea în noi şi a încuraja patriotismul în general, raportat la eforturile clişeiste ale clasei politice, la cele comerciale ale mass mediei sau la cele cvasiinexistente din sistemul de învăţământ).
Şi asta pentru că între producător şi consumator există o cauzalitate circulară demonstrată. Astfel, investiţiile făcute într-o ţară răsplătesc într-o mare măsură şi încrederea consumatorului, reluând astfel ciclul economic, creând locuri de muncă directe şi indirecte, plătind taxe şi impozite care sunt bani pentru sănătate, educaţie, cultură, exportând, devenind un ambasador al ţării pe toate meridianele. Şi de ce să nu admitem, în fond şi la urma urmei, supremaţia industrială a ţărilor avansate tehnologic se bazează, în afară de inovaţie, de accesul la resurse şi de doze ingenioase de protecţionism şi pe înflăcărarea consumerismului patriotic.
Scriam în urmă cu doi ani, în Ziarul Financiar, despre invizibila reacţie în lanţ care se creează după ce cumperi de pe raftul unui magazin ceva fabricat în România. Cred şi acum, ca şi atunci, cu mare convingere, că evoluţia economică a României se bazează pe un consumator instruit, cu valori comerciale clare, care înţelege că are în cele din urmă o misiune patriotică să utilizeze ceva căruia i se da valoare adăugată în ţară, atunci când există alternativă. Şi asta indiferent dacă acel ceva este inventat, creat sau fabricat la noi şi indiferent dacă vine din atelierul modest al unui artist autodidact sau de pe liniile industriale ale unei gigant multinaţional instalat într-un parc tehnologic românesc. Ce este de făcut pentru a întări cultura de consumator patriot a romanului, una dintre cheile evoluţiei pe termen lung a economiei? Ce este de făcut pentru că atunci când copii noştri, întrebaţi fiind „De ce iubeşti România?” să răspundă şi „Pentru că are o economie puternică!”?
Mediul de afaceri, indiferent de capital, trebuie să investească serios în a demonta stereotipul distructiv că „Fabricat în România” este slab calitativ (probabil că economia este cinci ani în urmă tocmai pentru că persistă această aberaţie). Autorităţile locale trebuie să catalizeze modele comunitare de susţinere a investiţiilor locale (cum e banner-ul din centrul Sibiului) şi să insiste ca şcolile să aibe ore de educaţie economică. Autorităţile centrale să ia (a câta oară) exemplu de la cele poloneze, care au o campanie instituţională foarte reuşită care promovează în primul rând competenţa resursei umane.
Şi, nu în ultimul rând, încă un lucru trebuie făcut în ciclul economic teribil de complicat în care încă ne aflăm. Să salutăm mai des, cu cele mai înalte onoruri ale ţării, nu numai oamenii de stat sau oamenii de ştiinţă, ci şi oamenii de afaceri, dând un exemplu. Fie că sunt conducători ai unor multinaţionale sau antreprenori români, sunt mulţi cei care lucrează aici în prima linie a (re)industrializării care merită o medalie pentru că ne redau, în felul lor, încrederea într-o Românie puternică.
Dragoş DAMIAN
CEO Terapia Ranbaxy
redactie@ziuadecj.ro
