E, însă, de remarcat, chiar dacă nu pare o veste prea bună acum, când ne- am fi aşteptat la o evoluţie cât de cât a moralei politice, degradarea inimaginabilă, “pe faţă”, a actului care priveşte propria decizie a unui politician aparţinător unui partid politic. A trebuit să treacă 20 de ani de la reapariţia partidelor pe scena publică, ca să apară poate cel mai sinistru “monstru” al politicii postdecembriste: grupul parlamentar al aşa-zişilor independenţi, “fugari” din interes, care, mai mult, se pregătesc să formeze, cică, un nou partid de stânga.
Odată cu apariţia acestei mizerii politice, în care îşi dau mâna “pentru ţărişoară” mari caractere ale neamului românesc precum Gabi Oprea – (fostul şef al mafiei lui Adrian Năstase, după cum spunea foarte bine cândva dl Traian Băsescu, Şerban Mihăilescu (pe numele lui de scenă Miky Şpagă), dar şi alţi mari patrioţi de aceeaşi teapă cred că România poate adopta oficial supranumele de Fanar. Care, desigur, poate fi trecut în josul numelui ţării, la graniţe, aşa cum scrie pe plăcuţele bilingve de la intrarea în localităţile cu un anume procent de locuitori ai unei naţionalităţi conlocuitoare.
Merită cu prisosinţă să adoptăm supranumele de Fanar, mai ales că dl Preşedinte a afirmat ieri, sigur pe sine, că 90% dintre români ascultă cu plăcere manele. S-o fi bazat d-sa pe ceva statistici, altfel nu cred că s-ar fi lansat în dezbaterea unui asemenea subiect! Mai mult, d-sa a susţinut, nici mai mult, nici mai puţin, că nouă, românilor (probabil, cam în aceleaşi proporţii), ne plac la nebunie nunţile şi petrecerile ţigăneşti. Aşa o fi! Păi, atunci, de ce să nu ne numim “micul Fanar?”. Oricum, “mica Romă”, aşa cum era cunoscut Blajul odinioară, într-o perioadă de înflorire a culturii transilvănene, este, acum, doar o biată benzinărie la ieşirea din satul Crăciunel, în apropiere de fostul mare oraş ...
Nu ştiu alţii cum simt această degradare; poate că nu mai e timp să vedem cum ne prăbuşim, încet-încet, poate că sărăcia care ne îneacă ne acoperă ochii, dar vreau să sper că cel puţin ardelenii nu se vor lăsa îngenunchiaţi de fantoma Fanarului, care bântuie în fiecare zi Transilvania. Cred că tocmai în momente ca acestea trebuie să privim spre trecut, ca să ne putem feri de capcanele unui viitor golit de ceea ce ne- au lăsat moştenire înaintaşii noştri. Poate că acum e momentul, mai mult ca altă dată, să citim memorii şi jurnale, să comparăm oamenii care au fost cu cei care sunt azi, să ne căutăm modelele mai mult în istorie decât în viaţa de zi cu zi, în care astfel de personalităţi demne de urmat sunt foarte puţine.
Trăim într-o superficialitate înfloritoare, în care oricine poate să facă şi să spună orice, iar tinerii sunt din ce în ce mai incapabili să discearnă când şi dacă au vreun motiv să caute calitatea. Pretenţiile oamenilor faţă de ei înşişi şi faţă de cei cu care intră în relaţii sunt tot mai modeste, iar politicul, cel care ar trebui, prin puterea exemplului şi înălţimea moralei, să fie exemplu pentru creşterea naţiei, se degradează continuu.
Dacă, într-adevăr, nu vrem în scurt timp să ne manelizăm şi ca OTV- ul să nu fie postul tv care, în pauzele dintre emisiunile de manele, să găzduiască şedinţele de guvern şi, implicit, să ne transformăm într-un Fanar real, atunci trebuie să sancţionăm drastic calitatea îndoielnică a vieţii publice şi politice la care am ajuns. Cred că e unul dintre ultimele momente în care Ardealul cel puţin ar trebui să se trezească şi să vină cu propriile soluţii.
Soluţii care există. Oamenii, personalităţile transilvănene, trebuie revalorizate în cel mai scurt timp. Avem, Slavă Domnului, una dintre cele mai performante universităţi la Cluj! Avem profesori cu cariere şi rezultate strălucite; şi totusi, spre funcţiile importante în stat pleacă din Ardeal la Bucureşti doar tineri. Tineri care, chiar cu entuziasmul specific, nu au soluţii. La Cluj, filosoful Andrei Marga a scris, încă înainte de intrarea României în recesiune, despre criză şi despre cum se poate ieşi din ea.
Cu toate astea, nimeni (în afară de occidentali) nu a considerat necesar să ia seama la această scriere. Bănci de renume din Germania l-au invitat pe dl Marga să conferenţieze pe tema crizei, după apariţia acestei cărţi, în timp ce la Bucureşti se încropeau soluţii cu “ajutorul” cărora am ajuns în situaţia hilară de a impozita pensiile şi de a interzice actorilor să cumuleze pensia cu salariile.
N-am nici o îndoială că, dacă există soluţii pentru România, multe dintre acestea se află în Ardeal. Un Ardeal care, ca şi altă dată în istorie, pe vremea “Şcolii Ardelene”, are datoria să salveze România din transformarea ei într-un Fanar cu manele şi OTV “guvernamental”.
