Foto „Dacă ai voinţă, poţi!” Mesajul unor tineri în scaun cu rotile, studenți la Cluj
Cei doi tineri cu dizabilităţi sunt studenți la Universitatea Tehnică din Cluj şi locuiesc chiar în căminele instituţiei.
Dacă ai voinţă, poţi, este mesajul pe care îl transmit cei doi studenți. Unul este ajutat zilnic de mama lui să ajungă la cursuri, iar cel de-al doilea merge cu maşina personală.
Vasile Bodan este „boboc”. Are 20 de ani şi este din satul Gherţa Mare, judeţul Satu Mare. Este în anul I la Facultatea de Inginerie Electrică a UTCN şi este cazat într-o cameră a unui cămin din campusul studenţesc Observator, împreună cu mama sa care îl duce dimineaţa la facultate şi îl aduce înapoi la cămin, folosind transportul în comun.
„Am ajuns la UTCN deoarece doresc să urmez o facultate, să îmi continui studiile, să fiu cineva în viaţă. Ingineria îţi deschide drumul în viaţă şi vreau să devin inginer, pentru că meseriile sunt bine plătite. La Cluj, la facultate, este altă lume faţă de liceu, liceul este nimic pe lângă facultate. M-am obişnuit la cursuri, colegii sunt ok. Fac tot posibilul să învăţ bine, de asta am venit, asta am ales. Condiţiile din cămin sunt bune, pot intra cu căruciorul cu rotile până în cameră, sunt rampe amenajate”, a spus studentul corespondentului Mediafax.
Tânărul are un program zilnic foarte încărcat: cursuri la facultate, dar şi ore de gimnastică şi înot. „Cel mai mult la cursuri îmi place la Bazele electrotehnicii, iar Mecanica mi se pare grea”, a recunoscut „bobocul”.
Vasile Bodan spune că, după absolvire, dacă situaţia economică din Satu Mare se va îmbunăţi, se va întoarce în oraş, dar dacă nu vor fi locuri de muncă va încerca să rămână la Cluj.
Andrei Doroscan este masterand în anul II la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, specializarea Informatică Aplicată. Şi el este în cărucior cu rotile, cazat tot în campusul Observator.
Tânărul de 26 de ani este din Bacău şi locuieşte singur într-o cameră adaptată special pentru nevoile persoanelor cu dizabilităţi, amenajată de universitate.
„Sunt inginer în IT, încă din liceu am avut pasiunea asta şi am urmat o facultate la Universitatea <Vasile Alecsandri> din Bacău tot pe specializarea Informatică Aplicată. Am ales să fac un masterat la UTCN pentru că la Cluj sunt mai multe oportunităţi de job, este altfel, oraşul fiind recunoscut ca fiind centrul IT al României. Înclin spre programare, software sau web developer, Java. Condiţiile de cazare din cămin sunt foarte bune, m-au ajutat să mă simt ca acasă, a fost uşor să mă adaptez. Şi mobila din cameră a fost făcută la comandă şi adaptată pentru dimensiunile scaunului cu rotile. După ce termin masteratul, aş vrea să rămân în Cluj şi îmi caut de pe acum ori un job ori un program de internship la firme”, a spus Andrei.
El merge cu maşina personală la cursuri, iar la facultate i s-au creat condiţii de deplasare spre săli, având la dispoziţie rampe şi lifturi.
„Unele cursuri în clase au fost schimbate tocmai pentru ca eu să pot ajunge mai uşor, să îmi fie accesibile. Primul an la master l-am încheiat foarte bine, cred că ar trebui să iau bursă de merit. Mesajul pentru persoanele cu dizabilităţi este că, dacă este voinţă, este şi posibilitate şi se găsesc soluţii şi oameni dispuşi să ajute”, a mai spus studentul.
Pe lângă învăţat, Andrei îşi umple timpul cântând la chitară, la orgă şi pian.
„Am o orgă la care cânt în cameră, dar vreau să o vând şi să îmi cumpăr un pian electric pe care să studiez, asta este pasiunea mea”, a mărturisit masterandul.
Şeful Serviciului Social, Cămine, Cantine al UTCN, Maria Macrea, a explicat că universitatea a luat toate măsurile pentru ca Andrei să se simtă în cămin ca acasă.
„Camera 19 din căminul în care este cazat masterandul avea iniţial patru locuri, dar a fost modificată şi adaptată nevoilor lui. Se poate descurca singur, este o persoană ambiţioasă şi independentă, are la dispoziţie tot ce îi trebuie”, a spus Macrea.
Potrivit acesteia, studentul are camera la parterul căminului şi o ieşire laterală, folosită doar de el, de unde poate ajunge la parcarea unde îi este maşina, fără să fie nevoit să intre pe uşa principală.
