O doctorandă de la UBB îl îndeamnă pe ministrul Daniel David să-și caute „un job part-time sau full-time”: „Se pare că la ceea ce faceți acum nu prea vă pricepeți”

O doctorandă din cadrul Universității Babeș-Bolyai îl îndeamnă, într-o scrisoare deschisă, pe ministrul Daniel David să-și caute „un job, part-time sau full-time, căci se pare că la ceea ce faceți acum nu prea vă pricepeți”. 

"Referitor la sfatul excepțional pe care l-ați dat generației de studenți batjocoriți de măsurile de austeritate, aș avea și eu un sfat pentru dvs.: mai bine v-ați căuta un job, part- sau full-time, căci se pare că la ceea ce faceți acum nu prea vă pricepeți" – scrie Réka Erőss, doctorandă la Universitatea Babeș-Bolyai, într-o scrisoare deschisă adresată ministrului Educației, Daniel David.

În scrisoarea, publicată de Edupedu.ro, autoarea arată că angajarea este o realitate pentru mulți studenți care nu sunt susținuți de părinți pe perioada studiilor, iar locurile de muncă sunt "numeroase și diverse. Dacă nu vă convine la McDonald’s sau KFC, puteți deveni livrator la Bolt, Glovo sau Tazz, și dacă nici această meserie nu vă place, vă puteți angaja ca chelner într-un bar sau puteți spăla vase într-un restaurant (…)".

Sursa citată amintește că, în timpul unei discuții despre bursele universitare, Daniel David i-a spus unui student că, dacă ar fi în locul lui, ar lua în considerare să ia un loc de muncă cu jumătate de normă în timp ce studiază.

„M-am convins că sunteți complet detașat de realitatea și problemele studenților universității al cărei rector ați fost. Atunci, de unde ați avea cunoștințe despre situația studenților din întreaga țară?” - a scris Réka Erőss, ca urmare a declarațiilor ministrului. 

Iată textul integral al scrisorii:

„Stimate domnule Ministru, Daniel David,

Referitor la sfatul excepțional pe care l-ați dat generației de studenți batjocoriți de măsurile de austeritate, aș avea și eu un sfat pentru dvs.: mai bine v-ați căuta un job, part- sau full-time, căci se pare că la ceea ce faceți acum nu prea vă pricepeți.

Dacă doriți, eu vă pot recomanda niște locuri de muncă, fiindcă din anul III al facultății până la terminarea masteratului am lucrat încontinuu. Colegii mei de muncă – surpriză – tot studenți erau. Au lucrat și majoritatea prietenilor și cunoștințelor mele, studenți la licență sau la master, dar cunosc și doctoranzi care, înainte să se mărească bursele la doctorat în 2023, au fost barmani noaptea, iar ziua au predat la facultate. Unii lucrau part-time, alții chiar full-time, iar știu mai mulți tineri cu aptitudini și potențial bun, care, fiind suprasolicitați și epuizați, nu au reușit să își termine studiile pe lângă locul de muncă. Ei, văzând cât de puține șanse au să-și îndeplinească visurile legat de carieră, au renunțat la ele.

Deși se mai găsesc și în generația noastră tineri privilegiați, așa cum ați fost și dvs., care, fiind sprijiniți de părinți, au posibilitatea să își dedice timpul exclusiv studiilor, experiența mea este că majoritatea studenților sunt nevoiți să lucreze, mai ales în orașul nostru de 5 stele, unde o garsonieră de 15–20 metri pătrați se închiriază cu 250 de euro/lună, o cameră într-un apartament cu 3 camere în cartierul Mărăști costă 200, iar locuri în cămine sunt puține. (Deci un salariu part-time acoperă numai chiria.) De altfel, cred că și majoritatea celor privilegiați scapă de muncă doar prin sacrificii și eforturi mari făcute de părinți.

Așadar, citind următoarea declarație a dvs. pe Edupedu.ro – „Știu, noi nu avem cultura asta, dar eu sunt mai familiarizat un pic cu mediul american, în care studenții au un job part-time, nu doar peste vară, când nu au cursuri, ci uneori și pe parcursul anului.” – m-am convins că sunteți complet detașat de realitatea și problemele studenților universității al cărei rector ați fost. Atunci, de unde ați avea cunoștințe despre situația studenților din întreaga țară?

Dacă țineți cont de sfatul meu și începeți să vă căutați joburi pentru studenți, veți vedea că oportunitățile sunt numeroase și diverse. Dacă nu vă convine la McDonald’s sau KFC, puteți deveni livrator la Bolt, Glovo sau Tazz, și dacă nici această meserie nu vă place, vă puteți angaja ca chelner într-un bar sau puteți spăla vase într-un restaurant mai mult sau mai puțin fancy. Unii mai prind locuri la magazine second-hand, ba chiar și la librării ca vânzători. Acestea sunt, în general, domeniile în care lucrează studenții pe care îi cunosc.

Dacă doriți ceva mai apropiat de studiile superioare, puteți găsi numeroase programe de internshipuri și practică unde veți obține experiență profesională… neplătită sau subplătită, bineînțeles. Poate v-ar plăcea mai mult în învățământ: cu plata pe oră puteți câștiga 22,2 lei, adică, dacă sunteți un fel de Chuck Norris al educației și predați 7 ore pe zi, asta înseamnă 155,4 lei la finalul zilei. Atrăgător, nu-i așa?

Eu în timpul studiilor am găsit ceva mai nișat: am lucrat ca vânzătoare într-un magazin de produse locale în timp ce studiam paralel la două specializări: Relații Internaționale și Studii Europene în limba engleză și Filosofie. Le-am terminat pe ambele în 2021. Pe tot parcursul studiilor de licență, la Filosofie, am fost șefa de promoție, însă, din cauza numărului redus de studenți, nu am beneficiat de bursă, și nu am fost singura aflată în această situație. În timpul masteratului, am lucrat la teatru ca controlor de bilete. Era mare lucru: am fost bugetară! Dintre toate locurile de muncă pe care le-am avut ca studentă, acesta era cel mai decent, cu salariu și condiții bune, și mai era și apropiat de domeniul culturii care mă interesează.

Și încă nu am vorbit despre unii profesori care nu vor să se poarte cu înțelegere față de studenții angajați. Din propriile experiențe pot să vă spun că joburile accesibile pentru studenți – cu program flexibil, ca să mai ajungem și la cursuri – sunt cele enumerate mai sus, adică cele mai precare și mai prost plătite. Poate cei de la Info trăiesc într-o altă realitate, mai apropiată de reputația Clujului, dar noi, studenții obișnuiți, nu avem acces la acea realitate.

În acel interviu, mai ziceți și că aceste măsuri – care vor reduce cheltuielile statului cu doar 0,02% din în 2025 – sunt temporare și că totul va reveni la cum a fost înainte. Dar gândiți-vă: până atunci, câți studenți vor abandona universitatea, după ce au fost ei abandonați prima dată de aceasta?

Măsurile de austeritate reprezintă o formă de a arăta de cine nu-i pasă statului, care sunt categoriile de oameni care pot fi lăsați singuri în timpuri grele. Din măsurile care urmează să fie aplicate în învățământ, devine clar că studenții sunt o astfel de categorie. (Profesorii la fel, dar să vorbească ei despre asta.) Dar totuși, există o diferență între a demonstra prin acțiuni că nu îți pasă și a afirma acest lucru fără nicio remușcare. Prima situație este o decizie care, știu, nu vă aparține singur, iar cea de-a doua, care este responsabilitatea dvs., este deja dovada lipsei totale de respect și de solidaritate față de noi.

Așadar, vă mulțumesc, domnule Ministru, pentru acest gest sincer: cel puțin am aflat care este de fapt atitudinea dvs. față de studenți. Sper să ne vedem la un interviu de angajare!

Cu dezamăgire,
Réka Erőss”