Generalul Şomlea, pensionat: "Voi ieşi să zbor cu parapanta"

Îi este foarte greu să se despartă de oamenii pe care i-a coordonat în ultimii opt ani, dar e nevoit să o facă. Legea-i lege, iar şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Cluj, Vasile Şomlea, spune că este dator s-o respecte. În cadrul unei recepţii oficiale, îşi va lua rămas bun ,vineri, de la toţi colegi, urmând să fie trecut în rezervă. Parapantist împătimit, se va dedica pasiunii sale.

Decizia privind pensionrea dvs prin ordonanţă guvernamentală a surprins multă lume.
Este vorba despre o lege care a fost aprobată în parlament şi care îi viza pe toţi generalii ce au ajuns la 56 de ani. Când a apărut această lege, eu eram, deja "ilegalist", ca să spun aşa, pentru că împlinisem 56 de ani. Din ISU am fost trecuţi în rezervă eu şi generalul din Timiş, care are 59 de ani. Un militar nu îşi poate permite să comenteze astfel de lucruri. Este o lege şi o respect.

Nu vă afectează această decizie?
E o decizie luată la nivel politic iar eu, în calitatea mea de militar, nu voi comenta niciodată. Pot admite, sigur, că în această perioadă mi-a fost foarte greu. Când eşti legat de atâţia oameni, cu care ai mâncat, cu care ai dormit, cu care ai plâns, cu care ţi-ai împărtăşit necazurile şi problemele, este greu să te desprinzi. Eu am fost întotdeauna lângă oamenii aceştia, ei au fost lângă mine. Am fost împreună în atâtea acţiuni, mi-au întins o mână atunci când am avut nevoie, am trecut prin atâtea situaţii, iar acum îmi este foarte greu să mă rup de ei. Dar trebuie să o fac, pentru că aşa este viaţa, tot ce începe la un moment dat trebuie să se şi termine. Dacă nu se încheia acum, se întâmpla mai târziu. S-a scris un destin, mergem mai departe!

Oamenii din inspectorat cum au primit vestea că veţi fi trecut în rezervă?
Pentru mine, oamenii mei, aşa cum au fost ei, cu toate problemele lor, au fost cu mine şi pentru mine. Am avut cei mai buni oameni şi pot proba oricând asta. Întotdeauna o să-mi amintesc de ei cu mare drag. Chiar ştiu că împreună am reuşit să facem o treabă foarte bună, să avem rezultate excelente. Eu niciodată n-am fost pornit să fac rău cuiva. E drept că de multe ori greşim, că nu ne iese întotdeauna aşa cum dorim, dar suntem oameni înainte de toate. Trebuie să vă gândiţi că în spatele funcţiei de comandant stă întotdeauna un om. Am încercat mereu să îmbin cât mai bine calitatea mea de comandant cu cea de om. Cel mai greu mi-a fost să iau decizii. Lucrul acesta este o povară, credeţi-mă! Atunci când ştii că soarta unor oameni şi a unor acţiuni depinde de deciziile tale nu este foarte uşor. De fiecare dată când suna telefonul în noapte, ceream 30 de secunde ca să mă pot duce în baie să mă spăl pe faţă cu apă rece. Vroiam să fiu sigur că ceea ce am auzit este corect, că m-am trezit bine. Apoi ceream maşina. Maşina era deja pe drum pentru că oamenii mei ştiau deja ce comandă urmează să fac, ştiau să aprecieze, aveam tot echipamentul în maşină. Le dădeam coordonatele necesare încă de pe drum, iar ei se consultau cu mine, fiecare primea sarcina lui, du-te acolo, fă aia sau nu fă aia! Sunt lucruri care pentru mine au contat enorm şi sunt convins că şi pentru ei. Toate acestea se adună în timp şi marchează.

Dacă ar fi să faceţi un scurt periplu în trecutul dumneavoastră, care a fost perioada care v-a marcat cel mai mult?
Cei opt ani cât am fost comandant, din 1 decembrie 2005 până în 6 septembrie 2013. În toată această perioadă mi-am asumat responsabilitatea faţă de tot ceea ce au făcut sau n-au făcut oamenii mei. Un comandant este responsabil pentru absolut tot. Eu mi-am asumat întotdeauna răspunderea, niciodată n-am fugit de asta, iar voi, cei care aţi lucrat în presă ştiţi. Aşa cum am mai spus, în toată această perioadă, cel mai bun lucru pe care l-am avut au fost oamenii. Ai mei au fost cei mai buni. Cei mai frumoşi. Oamenii mei, aşa-i consider eu. Lor le datorez parte din cariera mea, gradul de general. Dacă rezultatele unităţii pe care am condus-o nu ar fi fost foarte bune, niciodată nu aş fi fost avansat la gradul de general. Este şi munca oamenilor mei în spatele stelei de general care mi-a fost acordată, mă voi mândri cu acest lucru întotdeauna.

În 2010, când au fost inundaţiile puternice în Moldova, ministrul Vasile Blaga a ieşit public să spună că există un general Şomlea în Cluj şi că numai el poate să gestioneze situaţia...
Atunci au avut loc mai multe viituri puternice în Moldova şi cea mai afectată a fost zona Dorohoi. Chiar nu ştiu ce comentarii a făcut domnul Blaga în presă, care, într-adevăr, era ministru la vremea respectivă, dar este adevărat că preşedintele a solicitat Ministerului de Interne să trimită pe cineva acolo să preia comanda operaţiunilor. Am fost trimis să-mi fac treaba.

Cum de v-au trimis tocmai pe dvs, de la Cluj?
Când vine un ordin din acela care să dă pentru militari nu prea mai vorbeşti mult. Trebuia trimis un comandat care să asigure reabilitarea zonei în urma inundaţiilor. M-a sunat domnul Blaga, m-a întrebat ce fac, i-am răspuns: "Aştept ordinul dumneavoastră!". Mi-a spus să merg acolo şi să-mi fac treaba. Asta a fost toată discuţia mea cu el. Am stat o lună în Dorohoi. Am găsit acolo o zonă extrem de afectată. Primul pas a fost să reverificăm zona pentru adunarea cadavrelor animale. Era o chestiune periculoasă pentru că deja intrasem în luna iulie şi temperaturile erau extrem de ridicate. A fost nevoie, apoi, să asigurăm hrana sinistraţilor, să-i cazăm. S-au făcut într-o anumită zonă case modulare, 119 căsuţe. Am stat acolo toată luna iulie. Trebuia degajată zona, s-au dărâmat 345 de case, pentru că acestea nu mai prezentau siguranţă, se pregăteau zilnic peste 3.000 de porţii de mâncare caldă la prânz, se distribuiau alimente pentru acelaşi număr de sinsitraţi, dimineaţa şi seara. Am avut o grupă operativă cu doi ofiţeri de la Bucureşti şi în rest ofiţeri de la ISU Botoşani, iar competenţa mea a fost strict în municipiul Dorohoi, am fost numit comandantul acţiunii. Comandantului acţiunii i se subordonează tot ce acţionează în zonă. Am avut 418 oameni în subordine, pompieri, militari, poliţişti de frontieră, jandarmi şi 30 de deţinuţi de la Penitenciarul Botoşani.

Nu ar mai trebui să se găsească ceva de făcut pentru dvs în acest sistem, mai ales că aţi pus şi bazele dispeceratului integrat?
Cei care sunt aici în ISU Cluj ştiu foarte bine ce este de făcut şi după ce voi pleca eu din instituţie. Sunt convins că oamenii mei vor putea foarte bine să ducă mai departe tot ceea ce s-a făcut, fără nici un fel de problemă. Ştiu că las inspectoratul pe mâini bune. Odată plecat dintr-o instituţie ai plecat, punct. Aşa este sistemul. Militarii trec în rezervă. Gata, s-a încheiat! Întotodeauna va fi cineva aici care capabil să explice cum poate fi gestionată o situaţie de urgenţă. Eu nu voi mai da nicio indicaţie, nu voi mai comenta în niciun fel. Am fost 35 de ani în sistem, opt ani comandant. Am spus tot ceea ce am ştiut, tot ceea ce a ţinut de mine am făcut. Am fost responsabil, transparent, n-am ascuns niciodată nimic, dar acum s-a încheiat.

Sunteţi supărat pe sistem, pe guvernanţi?
Eu am fost inspectorul şef al unei instituţii militare. Respect această calitate şi după ce voi fi în rezervă. Nu pot să mă dezic de activitatea mea. Gradul de general impune anumite lucruri, îl respect şi după ce trec în rezervă. E vorba despre respectul pentru meserie. Un cadru militar nu comentează şi nu are niciun fel de opinie politică. Chiar dacă ministrul nostru e numit politic, deciziile sale sunt politice, asta nu ne priveşte pe noi, militarii. Potrivit legii, noi suntem parte din acea categorie pentru care anumite drepturi sunt interzise.

Nu comentaţi despre politiceni, dar despre metehnele societăţii româneşti? De curând am văzut un filmuleţ pe internet, despre inundaţiile din Moldova. Nişte pompieri săpau de zor la şanţuri în timp ce localnicii se amuzau pe seama lor.
Da, l-am văzut şi eu. Ar trebui să ne gândim că în România nu a existat o cultură a voluntariatului, ca în alte ţări din vest. Ştiţi celebrul banc: mâine se face muncă voluntară în faţa blocului, cine nu vine, dă 10 lei. Păi dacă e voluntariat înseamnă că trebuie să vii să faci ceva în beneficiul comunităţii, nu trebuie nimeni să te condiţioneze. Trebuie să te oferi tu, fără niciun fel de pretenţie. În România încep de-abia acum să prindă acţiunile de voluntariat. Şi ISU Cluj a început o serie de activităţi cu o organizaţie germană tocmai în ideea de a contribui la formarea unei culturi a voluntariatului. E clar că de undeva trebuie început. Şi nu cu oameni de vârsta mea, pentru că ei sunt defecţi deja, au educaţia lor, e greu să mai ai rezultate excelente în ceea ce-i priveşte. Cu tinerii trebuie început. Ei trebuie să conştientizeze beneficiile pe care le aduce munca de voluntariat, vor înţelege cel mai bine cât de mult înseamnă să-şi dedice o oră, două ore din timpul lor pentru a face ceva util pentru societate. Cu siguranţă, peste 10-15 ani lucrurile se vor îmbunătăţi foarte mult şi la noi în ţară. Vom vedea tot mai rar scene precum cea din fimuleţ. Oricum, sunt de părere că ce s-a întâmplat acolo este un caz punctual. Nu există diferenţe de zone. Peste tot sunt oameni mai buni şi mai răi, cazuri punctuale. Nu se întâmplă la nivel general astfel de lucruri. Întotdeauna vom avea oameni care vor avea probleme de comportament. Nici în alte ţări nu e perfect totul.

Ultima zi pentru dvs în calitate de insepctor general al ISU Cluj este sâmbătă. Ce veţi face mai departe?
De duminică încolo, să spun, oare, sunt un om liber? Primul adjunct, Dorin Ungur, mă va înlocui, aşa spune legea, până când se va organiza concursul pentru postul de insepctor şef. Îmi voi lua rămas bun de la colegii mei, voi da o mică recepţie, pentru că aşa sunt eu, mai sentimental, iar apoi îmi voi vedea de viaţa mea. Nu ştiu exact ce voi face. Cu siguranţă voi ieşi să zbor. 7