Peste 300 de oameni l-au condus pe ultimul drum pe pilotul Arthur Palfi. "Era un adevărat cavaler al aerului" GALERIE FOTO
- Scris de Ziua de Cluj
- 24 Noi 2014, 15:24
- Eveniment
- Ascultă știrea
În vârstă de 46 de ani, Arthur Palfi a decedat în urma prăbuşirii elicopterului, vineri, 21 noiembrie, pe raza localităţii Mălâncrav, judeţul Sibiu. Luni dimineaţa au stat alături de el peste 300 de oameni pentru a-l conduce pe ultimul drum: familia, în frunte cu soţia şi fiul său de 15 ani, colegi de la şcoala militară şi din unităţile în care şi-a desfăşurat cariera, piloţi, dar şi prieteni care l-au îndrăgit.
În timpul slujbei religioase din Cimitirul Militar, colegii au avut un ultim cuvânt despre Arthur, înainte de a-şi lua rămas bun.
"A crescut dornic de cunoaştere, cu mintea şi cu sufletul dechise spre tot ce era nou, frumos, corect şi onest. De la tatăl său, Grigore, a moştenit dorinţa de cunoaştere, respectul, ambiţia şi simţul datoriei îndeplinite. De la mama sa, Ana-Maria, a primit setea de cultură, artă şi spiritualitate. Anii cpoliăriei i-a petrecut cu privirea îndreptată din ce în ce mai tare către cerul albastru care îl atrăgea ca un magnet. Trecea prin adolescenţă împletind romantismul primei iubiri cu viaţa de licean în cadrul Liceului Industrial din Cluj-Napoca, pe parcursul celor patru ani a început ca pilot sportiv în cadrul Aeroclubului Dezmir. Lucru care avea să-i marcheze cariera de pilot militar. Cu acest imbold şi cu pasiune arzătoare s-a prezentat la porţile şcolii militare pe care a absolvit-o în 1990, lăsând în urmă nişte ani care în care s-a obişnuit cu vântul şi cu soarele arzător de lângă pista de beton, cu mirosul acela greu de descris, dar inconfundabil al postului de pilotaj", a spus un militar prezent la ceremonial.
Arthur Palfi era pilot de elicoptere la Baza aeriană 71 de la Luna. După slujbă, câţiva foşti colegi de la şcoala militară s-au strâns pentru a depăna amintiri legate de Arthur, cu ochii umeziţi de lacrimi, dar cu zâmbetul pe buze.
„Un om deosebit, altruist. Îmi aduc aminte când ne-am întâlnit prima dată, acum 28 de ani, când încerca să vorbească limba română şi spunea „mi-s ude papucile", „mi-s umflate ochile", „îmi duc picioarele la spălat". Era amuzant şi un om...pâinea lui Dumnezeu. Păcat de ce s-a întâmplat", a spus unul dintre ei.
„Oricum, când a terminat şcoala, Arthur vorbea deja perfect româneşte. S-a integrat foarte bine în colectivul nostru şi nici nu e de mirare la cât era de sufletist. La început nu l-am cunoscut foarte bine, dar după ce am ajuns să-l cunosc era un om deosebit. Întotdeauna tot ce a încercat să facă a fost să ajute", l-a completat un alt fost coleg.
„Ce mai pot să spun. Era un camarad, frate darnic şi un adevărat cavaler al aerului. A fost un adevărat pilot, în toată puterea cuvântului. Nu aveai cum să te superi pe el. Şi nu aveai cum să nu te ataşezi de un om ca el. Un om grozav, un mare caracter, iar pentru noi colegii este o mare pierdere. Mare! Dumnezeu să-l odihnească", şi-a adus aminte un coleg.
Şi pentru fostul lui coleg de cameră a fost un moment greu. „A fost un coleg foarte bun. Chiar după ce am terminat şcoala militară am stat un an de zile în aceeaşi cameră cu el şi pot spune că a fost un coleg adevărat. Un tip pe care oricine ar fi vrut să-l aibă alături în luptă. Era genul de om care nu te-ar fi lăsat la greu, deci ar fi mers cu tine până la capăt. Ne-am cunoscut şi în decursul timpului, ne-am întâlnit de mai multe ori şi ne-am făcut şi concedii împreună, el a fost şi la nuntă la mine. Un coleg adevărat. Dumnezeu să-l odihnească!".
„Nu mai pot să spun decât că era plin de profesionalism, dragoste de viaţă, veselie, dar şi seriozitate în tot ce făcea legat de aviaţie şi de zbor. L-am cunoscut la şcoala militară, după aia prin unităţi pe unde am fost cu el coleg şi am ţinut la el", a spus un prieten al defunctului.
Pentru a rămâne alături de familie, a ales să renunţe la pilotatul avionelor, şi s-a profilat pe pilotat elicoptere. S-a căsătorit în vara anului 1993 cu Izabela Agnes, care i-a fost alături de atunci şi care, în 1999, i-a dăruit un fiu. În 2002 a absolvit cursul avansat pentru ofiţeri de aviaţie în cadrul Facultăţii Maxwell din Statele Unite, iar în 2006 a absolvit studiile Academiei forţelor aeriene din Braşov. În anul 2011 a realizat un nou pas în carieră, a absolvit studiile universitare ale Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I" din Bucureşti.
Vineri 21 noiembrie un elicopter IAR-330, de la Baza 71 Aeriană de la Câmpia Turzii, se afla în misiune când în jurul orei 10.40 s-a prăbuşit, pe raza localităţii Mălâncrav, judeţul Sibiu. La bord de aflau zece militari dintre care 8 au murit, iar doi au fost grav răniţi. Căpitan-comandorul Corneliu-Gabriel Titiana, 47 ani şi maistrul militar cls. I Valentin Bora, 41 ani, au fost preluaţi de echipaje SMURD şi sunt, în prezent, internaţi în stare stabilă. Cei opt militari decedaţi sunt comandorul Artur-Grigore Palfi, 46 ani, căsătorit, un copil, şi căpitanul medic Rareş-Cosmin Moldovan, 34 ani, căsătorit, un copil, carea u fost înmormântaţi luni la Cimitirul Militar din Cluj, căpitanul Răzvan-Aurel Moldovan, 29 ani, căsătorit, sublocotenentul Andrei-Cătălin Apostol, 25 ani, necăsătorit, maistrul militar cls. I Paul Bădescu, 41 ani, necăsătorit, maistrul militar cls. II Dorin Fodor, 43 ani, căsătorit, doi copii, maistrul militar cls. III Vasile-Marian Gădălean, 33 ani, necăsătorit, un copil, şi maistrul militar cls. III Constantin-Dorin Filip, 30 ani, necăsătorit.
