Alin Tișe: „Declarație istorică, de importanță națională”

(care va fi predată mâine la orele de educație civică, retorică și, eventual, la ședința de bloc)

Dragi concetățeni, stimați urmași și viitori comentatori de internet,
Astăzi, în fața națiunii și a tuturor celor trei oameni care încă mai cred în educație, mă ridic și anunț solemn:
Diploma mea e REALĂ.
Cea de liceu și, culmea, și cea de facultate...
Da, ați citit corect. Nu e printată la colțul străzii, nu e luată pe prietenie, nu e scoasă dintr-o fabrică de documente academice.
E reală, palpabilă, verificabilă, nepudrată cu praf de pix politic.

Am terminat liceul cel mai bun din Cluj, și nu pentru că aveam abonament la cancelarie, ci pentru că am învățat ca un cetățean normal care înțelege că viitorul nu se copiază de pe foaia colegului.
Știu că sunt invidiat și chiar urât pentru asta.

Mai ales de incompetenții care își explică neputința lor în cauze care țin de alții. De cei care stau ascunși în spatele calculatorului și se cred “purcelușul cel viteaz”. De cei care pun etichete altora, fără să se uite la ei, având oglinda spartă. De cei pentru care admirația pentru munca și realizarea altuia nu există, deoarece îi produce o “durere existențială”.

Da, am absolvit și Facultatea de Drept - UBB, în vremurile în care se făcea școală și există o concurență incredibilă - instituția în care, dacă nu știai, te prindea imediat cineva și te întreabă: „sigur vrei să fii aici?”
Eu am vrut. Și am rămas. Și am terminat.
La timp. La zi. Fără proptele, fără pile, fără partid și fără vergeturi de la urcat scări în ministere.
Și știți ce?
Nici măcar nu m-a întrebat cineva asta.
Dar, în absența unui vicepremier și a unui ministru, m-am tot gândit … și mi-am asumat eu responsabilitatea națională de a anunța poporul:
Da, oameni buni, printre voi există un adult cu diplomă reală. Și acela sunt eu. Ca majoritatea dintre voi...
Nu știu dacă e bine.
Poate nu se mai poartă.
Poate deranjează.
Poate provoacă alergii în anumite birouri.
Dar adevărul trebuie spus: am școală pe bune. Și eu și prietenii mei Petrică, Ionică și Fudulică …
Nu pentru merit, ci pentru liniștea neamului și pentru echilibrul cosmic.

De azi înainte, dacă se întreabă cineva prin țară: „există oare un om care chiar a făcut școală pe bune și la timp?”, să îi răspundeți cu încredere: „da, există. A anunțat el însuși. Public. Cu declarație oficială.”

Și în timp ce statul își caută vicepremier, ministru și poate chiar un scop în viață, eu îmi pun în cui diploma – nu ca trofeu, ci ca dovadă că normalitatea mai mișcă un pic, acolo, sub o informație de