Cu un aer cât se poate de serios și parcă, în același timp, șugubăț, de pre-concediu, Nicușor Dan se și ne întreba despre debandada din magistratură.

După opt ani petrecuți într-un apartament de bloc, un clujean ia în calcul o schimbare majoră: viața la curte.

Scriu cele de mai jos în contextul situației curente din România.

În ultima vreme, am fost intens preocupat să pun pe picioare o afacere de succes, sigură, în care să nu trebuiască să știu să emit o factură sau să citesc și să înțeleg un buget. În care nici nu trebuie să am măcar un angajat. Așa cum fac acum majoritatea “valorilor” care conduc țara.

Trebuie să recunosc că mă încearcă o frustrare din cauza faptului că partidul meu nu a considerat necesar măcar să-mi pună o întrebare – măcar să vadă dacă știu – despre modul în care văd eu reforma statului.

Putem să fim credincioși sau păcătoși, agnostici sau chiar atei! Însă, orice am fi și în orice am crede, un singur lucru este clar: Hristos nu ne judecă!

Într-o țară cu urne îndurerate și partide obosite, respinse politicos, dar clar, de electorat, s-au trezit brusc cu misiunea să salveze țara.

Producătorii se așteaptă la creșteri substanțiale ale vânzărilor de medicamente înainte, în timpul și după alegerile din 18 mai.

A fost odată o lume inversată, o planetă rotundă dar guvernată de linii drepte, unde bogăția strălucea doar în ceruri, iar sărăcia se zvârcolea în praf, pe pământ.