Dacă nu ar fi de râs ar fi de plâns!

Într-o dimineață liniștită de toamnă, România rurală se trezește sub asediu. Nu de la ruși, nu de la inflație, ci de la bunicuțele care, vai de mine!, au îndrăznit să scoată pe trotuar două legături de ceapă și un ghem de usturoi, fără bon fiscal, fără casă de marcat, fără POS.

Trăim vremuri moderne, aproape digitale, în care „statul” e vinovat de tot: de gropi, de birocrație, de nervi, de cozi și, uneori, chiar și de vremea proastă. De parcă oamenii ar lipsi din această țară cu desăvârșire.

Liceul Special pentru Deficienți de Vedere, unitate de învățământ aflată sub autoritatea Consiliului Județean, a marcat zilele acestea 125 de ani de activitate.

Există națiuni care produc idei. Alte națiuni, produc lucruri. România produce ceva idei, în schimb, este expertă în procese-verbale. Este singurul crâmpei din Europa unde reforma începe cu o ședință, continuă cu o consultare și se termină cu o cafea.

Criza bugetară creează eroi! Câți eroi?… Muuuulți!… În declarații!… Ca după orice război!… O să dăm după criza bugetară mai multe certificate de patrioți anticriză decât a dat regimul Iliescu certificate de revoluționar!

Promovarea urii în societate și pretextele folosite pentru aceasta!

Manifest pentru libertatea de a spune ceea ce gândim.

Ministerul Fericirii. Doamnelor și domnilor, iată-mă!