Naivitate ardeleanească dusă la extrem: credeam că negocierile pentru guvern sunt în impas pentru că toți își doresc sănătatea și educația, ca să le facă să meargă

Probabil că 90% din dezbaterile din campania electorală au fost axate pe Sănătate și Educație, politicienii care se duelau (în marea lor majoritate conduseseră pe undeva prin ambele domenii) au convins 31,84% dintre alegători că acestea sunt domeniile de care depinde viitorul nostru. Astfel că era de așteptat ca cei care au câștigat și se pregătesc să guverneze să se înghesuie să preia cele două portofolii și să-si implementeze programele de reformă.

Mai mult, exista si o miza practica, fiecare domeniu a avut in 2020 cate 40 miliarde lei finantare (asadar impreuna vreo 10% din PIB, dar cine mai stie cat e PIB-ul dupa executia din pandemie), deci vor fi bani din belsug si in 2021, cu care se pot face multe; la care se adauga banii din fondurile europene rambursabile sau nu.

Si totusi, cele doua portofolii raman orfane in negocierile dramatice de la care primim poze si comunicate, nu le vrea nimeni, probabil in cele din urma vor fi adjudecate asa cum alegeam echipele de fotbal cand eram mici, cei pricajiti erau luati ultimii.

De de politicienii nu vor Sanatatea si Educatia? Simplu, sunt speriati de ceea ce s-a intamplat cu ele. S-au transformat in sisteme incontrolabile cu o constiinta proprie, avand la baza o infrastructura solida de feude si sinecuri politice transpartinice  sau de familie. Au o existenta a lor, in afara nevoilor Romaniei. Neglijenta, risipa, furt, “other people’s money” - banii altora, de ce sa imi pese de ei.

Super-proiecte utopice zac pe hartie de ani de zile, pentru ca este prea obositor, riscant si de fapt inutil sa le pornesti odata, cand este prea lucrativ sa se duci din studiu de prefezabilitate in cel de fezabilitate si inapoi.

Mii de opinii si strategii la televizor despre cum este mai bine sa faci, dar lipsa oricarui plan master multianual privind o executie sustenabila si durabila.

Achizitii cu iz penal, in special in numele “digitalizarii”, pentru care viitorii guvernanti risca sa raspunda; achizitii de echipamente si tehnologie depreciabila pe care nimeni nu stie sa le instaleze, sa le deserveasca, sa le repare, si a caror consumabile vor deveni in 3 ani mai scumpe decat ele insele.

Ambele sisteme publice sunt exploatate la maximum de catre cele private-paralele, privatii din Sanatate si Educatie basculeaza catre sine toate resursele, se servesc ca si cand ar fi la un bufet suedez.

Ambele sisteme publice sunt prada diversilor furnizori de bunuri si servicii, care se bat intre ei in valoarea spagii date ca sa intre in spitale, scoli sau facultati.

Suntem unde suntem cu Sanatatea si Educatia, ambele la coada tuturor clasamentelor din UE si principalele doua motive pentru care pleaca romanii din tara. Repet am ajuns pana acolo incat, ironic, nici macar politicieni nu le vor, le este pur si simplu frica de ele. Iar in 2021, dupa pandemie, creste panica de a gestiona Sanatatea sau Educatia.

Critica fara constructie? Nu.

Schimbari in reglementarile privind componenta consiliilor de administratie in spitale, scoli, universitati.

Indicatori de performanta pentru finantare si acreditare. Implicarea mediului de afaceri si a NGO-urilor in administrarea Sanatatii si Educatiei – Infiati un Spital, Infiati o Scoala, Infiati o Facultate.

Management profesionist, independent de partide si familii.

Orice idee, oricat de traznita, dar altceva decat ceea ce a fost pana in prezent.