Un judecător CCR va primi un cadou de adio, 36.000 euro, ca să dezbrace halatul vișiniu. Gazetarul Cristian Tudor Popescu întreabă dacă premierul Ilie Bolojan va accepta acest jaf cu legea în mână.  

Am dat treapta întâi la un liceu teoretic, dacă nu intram, eram redistribuit către un liceu profesional cu profil agricol. Statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

În ultima vreme, am fost intens preocupat să pun pe picioare o afacere de succes, sigură, în care să nu trebuiască să știu să emit o factură sau să citesc și să înțeleg un buget. În care nici nu trebuie să am măcar un angajat. Așa cum fac acum majoritatea “valorilor” care conduc țara.

Obsesia țării, pare zilele astea: taxe, taxee, taxeee mai multe și tăieri, tăieri și iar tăieri mai mari… Zi de zi, ceas de ceas… 

Desigur știți bancul cu ardeleanul care se duca să adune melci dar se întoarce cu mâna goală, spunând: „Până m-am aplecat după el, melcul țuști!, a fugit!”

Trebuie să recunosc că mă încearcă o frustrare din cauza faptului că partidul meu nu a considerat necesar măcar să-mi pună o întrebare – măcar să vadă dacă știu – despre modul în care văd eu reforma statului.

Trăim într-o țară fascinantă, cu oameni minunați. Un loc în care a apărut și există un oraș unic. Un loc unde oamenii cu caracter sunt tot mai puțini și pe cale de dispariție. Un loc al celor cu “stomac politic”, așa-zis “stomac de crocodil”!

Putem să fim credincioși sau păcătoși, agnostici sau chiar atei! Însă, orice am fi și în orice am crede, un singur lucru este clar: Hristos nu ne judecă!

Într-o țară cu urne îndurerate și partide obosite, respinse politicos, dar clar, de electorat, s-au trezit brusc cu misiunea să salveze țara.