Doamnelor și domnilor, iată-mă! În sfârșit, s-a decis să mi se mai dea încă o ȘANSĂ, conform performanței mele administrativ politice de ales direct la al cincilea mandat. Dar, nu politic de această data, ci tehnocratic!

Se știe că puterea politică este un afrodisiac care nu te lasă să te liniștești, care îți ocupă întreaga viață, în ciuda greutăților. Puterea politică este acea forță care schimbă fețele, dar nu schimbă inimi.

În urmă cu ceva timp am mai explicat, printr-un silogism simplu, posibilitățile guvernării, legat de moțiunea de cenzură.

Moțiunea de cenzură recent demarată, sau “a biluțelor”, nu se remarcă prin nimic, ci doar prin mișcarea biluțelor. Asta este și ideea, de fapt.

PNL, cu un scor “uriaș de 12%” nu-i așa, se gândea și încă gândește, că poate guverna singur — adică „singur” doar de ochii lumii, de fapt cu parlamentari „furați” de la AUR.

Băieții de la guvernare, cei cu “ciolanul în gură”, devin încă odată personajele unui teatru al absurdului.

Eu, în calitate de „misogin și la...giu” din partid, am fost invitat să particip mâine, la ședința „greilor” din Biroul Național al PNL. La o terapie de grup, care să justifice o decizie politică deja luată

Guvernarea actuală seamănă tot mai mult cu o căsătorie în pragul divorțului.

Zilele trecute am avut o discuție cu o persoană dragă, care mi-a mărturisit că în trecut, în momente grele în care simțea un abandon al sufletului și al credinței, rugându-se într-o biserică, ridicând privirea a văzut pe pereți această replică: “când mintea ta e în iad, nu deznădăjdui!”