Se știe că puterea politică este un afrodisiac care nu te lasă să te liniștești, care îți ocupă întreaga viață, în ciuda greutăților. Puterea politică este acea forță care schimbă fețele, dar nu schimbă inimi.
Înainte de a avea puterea politică, unii politicieni erau niște oameni banali, pierduți în frustrări și nereușite personale. Inhibați și speriați de neputința lor de a cuceri o femeie. Greu încercați de frica de a nu fi refuzați. Timizi până la tremur, preocupați de probleme existențiale și grevați de lipsa de talent. Lipsiți de curaj și neîncrezători în forțele proprii.
Privirile femeilor treceau peste ei ca peste ceva invizibil, care nu le spunea nimic, iar în insomniile nopților se gândeau, cu ciudă și invidie la cei care reușeau acolo unde ei eșuau. O frustrare maximă, care le aducea un sentiment de singurătate profundă. O singurătate aspră, uneori mascată cu un zâmbet prefăcut, alteori cu o autoironie neconvingătoare.
Apoi, a venit miracolul pentru ei: puterea! Ca o haină aurită. Dintr-o dată telefoanele au început să sune. Femeile, pe care înainte nici măcar nu le puteau privi în ochi, au început să le zâmbească larg, prefăcându-se interesate de ideile lor, dar de fapt atrase de aura funcției. Și-au confundat poziția cu propria persoană. S-au autoconvins că toată atenția era pentru ei, nu pentru semnătura care deschidea uși, sau bugetele care împărțeau favoruri.
Au devenit, peste noapte, „macho”, mari cuceritori în ochii lor. Și-au construit un ego din carton, umflat cu flirturi false și promisiuni goale. Le plăcea să creadă că sunt irezistibili, dar în adâncul lor știau că adevărul e altul: erau la fel de goi ca înainte, doar că acum puterea era o mască care îi făcea să pară altceva. Dar, puterea nu schimbă nimic esențial.
Când luminile scad și rămân singuri în oglindă, măștile cad. În spatele lor rămâne aceeași insecuritate, aceeași sete de validare, același gol pe care niciun număr de „iubiri” nu-l poate umple. Conștientizând că toate acele zâmbete erau cumpărate, că toate acele „victorii” erau doar iluzii.
Puterea politică nu te transformă într-un cuceritor. Te transformă doar într-un om care, dacă nu e atent, devine sclavul unei imagini false despre sine. Și, într-un final, ajungi să nu mai fii nici măcar ceea ce erai înainte. Ajungi să nu mai fii nimic!
