Zilele trecute am recitit câteva pagini de istorie. Despre evenimentul din 29 mai 1453, când zidurile Constantinopolului, cândva de necucerit, cedau sub loviturile tunurilor otomane.

Doamnelor și domnilor, iată-mă! În sfârșit, s-a decis să mi se mai dea încă o ȘANSĂ, conform performanței mele administrativ politice de ales direct la al cincilea mandat. Dar, nu politic de această data, ci tehnocratic!

TGEF a fost și este, la fiecare ediție, o platformă de dialog de mare clasă - chiar îmi pare rău că nu am reușit să dau curs invitației de a participa la lucrări.

Se știe că puterea politică este un afrodisiac care nu te lasă să te liniștești, care îți ocupă întreaga viață, în ciuda greutăților. Puterea politică este acea forță care schimbă fețele, dar nu schimbă inimi.

În urmă cu ceva timp am mai explicat, printr-un silogism simplu, posibilitățile guvernării, legat de moțiunea de cenzură.

Moțiunea de cenzură recent demarată, sau “a biluțelor”, nu se remarcă prin nimic, ci doar prin mișcarea biluțelor. Asta este și ideea, de fapt.

PNL, cu un scor “uriaș de 12%” nu-i așa, se gândea și încă gândește, că poate guverna singur — adică „singur” doar de ochii lumii, de fapt cu parlamentari „furați” de la AUR.

Băieții de la guvernare, cei cu “ciolanul în gură”, devin încă odată personajele unui teatru al absurdului.

Eu, în calitate de „misogin și la...giu” din partid, am fost invitat să particip mâine, la ședința „greilor” din Biroul Național al PNL. La o terapie de grup, care să justifice o decizie politică deja luată