Un gând de vară. Pamflet de actualitate fiscal-folclorică.

Să păstrăm tot ceea ce am construit în relația cu cea mai mare democrație a lumii. 

Pentru că oferă creierului confortul unei realități posibile: libertatea. 

Subiectul este sensibil, tocmai de aceea cred că pot să îmi exprim și eu un punct de vedere.

Zilele trecute am recitit câteva pagini de istorie. Despre evenimentul din 29 mai 1453, când zidurile Constantinopolului, cândva de necucerit, cedau sub loviturile tunurilor otomane.

Doamnelor și domnilor, iată-mă! În sfârșit, s-a decis să mi se mai dea încă o ȘANSĂ, conform performanței mele administrativ politice de ales direct la al cincilea mandat. Dar, nu politic de această data, ci tehnocratic!

TGEF a fost și este, la fiecare ediție, o platformă de dialog de mare clasă - chiar îmi pare rău că nu am reușit să dau curs invitației de a participa la lucrări.

Se știe că puterea politică este un afrodisiac care nu te lasă să te liniștești, care îți ocupă întreaga viață, în ciuda greutăților. Puterea politică este acea forță care schimbă fețele, dar nu schimbă inimi.

În urmă cu ceva timp am mai explicat, printr-un silogism simplu, posibilitățile guvernării, legat de moțiunea de cenzură.