Brandurile clujene în reclamele comuniste

Clujencele erau încurajate, în comunism, să fie “fermecătoare cu Farmec” şi să cumpere haine “ieftine şi frumoase” de la Flacăra.

Un trabant şi un elefant au atras, ieri, atenţia clujenilor prezenţi la Casa de Cultură Municipală (CCM). Nu a fost vorba, însă, de vreo vizită a unui nou circ în oraş, ci despre o expoziţie de reclame din perioada comunistă. Trabantul şi elefantul sunt imaginea unei reclame la... benzinăriile Peco.

 

“Poate un Trabant remorca un elefant? E neverosimil? Cu benzină Peco totul e posibil”, este explicaţia “publicitarilor comunişti”. Expoziţia de afişe comuniste a fost iniţiată de scriitorul şi istoricul clujean Ucu Bodiceanu şi va fi deschisă până în 2 decembrie.

 

 “Am vrut să marcăm 20 de ani de la căderea comunismului. Reclamele, în România, nu se adresau unui public ţintă, ci unui public larg. Erau reclame la antinevralgic, la aparate de radio, anunţuri pentru primul autobuz românesc, noul  autoturism Volga, la şampania Zarea, la Fabrica Farmec, care, la înfiinţare, se numea Flacăra Cosmetică sau la peştele care nu lipsea de pe masa cetăţeanului onest”, a declarat Bodiceanu.

 

Marcă recunoscută a Clujului, cosmeticele Farmec erau prezentate în reclamele vremii ca fiind “una dintre surprizele plăcute ale anului 1978 pentru femei - gama de produse cosmetice farmec lux”. Sub sloganul “Fermecătoare cu farmec”, femeilor din comunism li se ofereau lacuri fixative, o apă de toaletă superconcentrată, deodorante, emulsii hidratante, dar şi creme pentru ten gras, uscat şi normal.

 

Si Fabrica Flacăra din Cluj se promova prin intermediul anunţurilor publicitare încă din anul 1968. “Pentru că sunt bune, pentru că sunt frumoase, pentru că sunt ieftine, toată lumea preferă produsele Fabricii de Confecţii Flacăra Cluj”. 

 

Ca o ironie la adresa românilor care nu puteau călători decât cu mare greutate în afara ţării, una din reclamele companiei aeriene Tarom propovăduia confortul. “Folosiţi serviciile companiei aeriene Tarom care vă pune la dispoziţie avioane de mare capacitate, viteză şi confort”.

 

 Cu toate că nu lipsea de pe nicio masă, din considerente economice şi de raţionalizare a mâncării, peştele era mult lăudat în reclamele vremii. Sub aparenţa unei probleme “matematice”, publicitarii vremii arată că “se ia un banc de heringi, se pescuieşte de către un trauler, se aduce la Tulcea, se prelucrează în cele mai moderne instalaţii. Ce rezultă?”. Răspunsul corect: “o excelentă marinată de heringi”.

 

Delia Balaban, conferenţiar doctor în cadrul Facultăţii de ªtiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării (FSPAC) a UBB, prezentă la vernisajul ineditei expoziţii, crede că reclamele din perioada comunistă evidenţiau avantajele produselor.

 

 “Volumul publicităţii în perioada comunistă era infinit redus faţă de cel al publicităţii de astăzi, iar paleta de branduri era extrem de redusă. în anii 70 exista reclamă la bunuri de larg consum şi chiar la produse alimentare, la Cico, la produse cosmetice de pe piaţa clujeană, la fabrica de confecţii. Către finele anilor 80, reclamele pentru alimente aproape că dispar”, subliniază Balaban.

 

Ea a adăugat că reclamele de acum sunt net superioare celor din comunism, pornind de la paleta coloristică şi strategia publicitară abordată. “Astăzi, o reclamă serioasă face parte dintr-o campanie care are în spate o strategie bine gândită. Atunci nu era această situaţie. Atunci se făceau reportaje pentru fabrica de tractoare sau pentru uzine”, mai precizează Delia Balaban.

 

Reciclarea cea de toate zilele

 

întocmai ca în scurtmetrajul “Vânzătorii de Aer” regizat de Cristian Mungiu, din seria “Amintiri din Epoca de Aur”, comuniştii încurajau reciclarea sticlei. “Cu şapte sticle goale (predându-le la centrele de valorificare IRVA) am cumpărat una plină!”, spune un slogan care a făcut istorie.