Avalanșele, valul de zăpadă ucigaș. Anul acesta se împlinesc 40 de ani de la cea mai teribilă tragedie montană din România

Avalanșele, valul de zăpadă ucigaș. Anul acesta se împlinesc 40 de ani de la cea mai teribilă tragedie montană din România
În urmă cu aproape 40 de ani, în aprilie 1977, avalanșa de la Bâlea Lac a îngropat și ucis 23 de persoane, majoritatea copii.

Tragedia de la Bâlea Lac din 17 aprilie 1977 nu se poate uita ușor. Aproape toți membrii unei tabere de schi și cei câțiva turiști aflați în acea zi pe munte nu au avut nicio șansă. 19 copii şi 4 adulţi au murit după ce au fost înghițiți de masa de zăpadă care s-a pornit la vale. Dintre copiii din Sibiu care erau în acea tabără de schi din Făgăraș a supraviețuit doar unul care a avut norocul să întârzie la ora de schi. 

Cei 20 de elevi de la o școală din Sibiu se aflau într-o tabără de schi la Bâlea-Lac, sub coordonarea profesorilor Richard Schuller, Anneliese Frisch și Sigrid Avram, ultima fiind însărcinată în patru luni și jumătate.

Potrivit emunte.ro, în dimineața de 17 aprilie, după două zile de izolare în cabană, din cauza ninsorilor abundente, elevii au pornit spre Șaua Caprei, locul ideal pentru schiat. Pe drum, unul dintre elevi s-a întors la cabană, pentru a-și lua ochelarii de schi pe care-i uitase. El a fost și cel care a anunțat autoritățile despre dezastrul care s-a produs.

„Avalanşa puternică venită de pe versant a făcut ca gheaţa lacului să se spargă sub greutatea zăpezii, iar trupurile victimelor să se afunde. Căutarile au fost cu atât mai grele", explică Ion Sănduloiu, şeful Salvamont Argeş, scrie adevarul.ro.

„Noi aveam sonde de 6 metri. Înţepam, din loc, în loc, zăpada, ca să dăm de ei. Şi din loc, în loc, simţeam moale şi stiam că a acolo e trupul vreunuia dintre săracii de ei", povesteşte dr. Traian Dumitrescu.

La căutări au participat şi două companii de soldaţi. Abia în seara zilei ce a urmat catastrofei, rând pe rând, morţii au fost coborâţi cu telecabina. Jos îi aşteptau rudele.

„La vremea aceea, lumea nu ştia foarte multe despre avalanşe. Pe 17 aprilie, în ziua tragediei era ceaţă. Cu o seară înainte, ninsese. Zăpada mare şi grea căzută noaptea prezenta pericol. Deci erau premise serioase de avalanşă", mai adauă Ion Sănduloiu.

Presa din acea perioadă a ocolit subiectul, probabil fiind constrânsă să o facă de cenzura teribilă din acei ani, publicând la câteva zile de la tragedie o fotografie cu avalanșa fără a pomeni, însă, de cei care și-au pierdut viața pe munte.

 

 

Comenteaza