Adrian Păunescu s-a stins din viaţă. ”Ne mor prietenii, ne mor!”

Adrian Păunescu a murit la 67 de ani. Poetul a suferit un stop cardiac miercuri, apoi inima i s-a oprit de mai multe ori, dar a fost repornită.

Adrian Păunescu a murit vineri dimineața, la ora 7:15. "Astăzi 5 noiembrie la ora 7:15 inima maestrului a încetat să bată. După nenumărate tentative de resuscitare a trebuit să ne declarăm învinşi şi maestrul a plecat dintre noi", a anunţat prof. dr. Şerban Brădişteanu.

Poetul era internat de mai multe zile la Spitalul Floreasca. El suferise inițial un stop cardiac miercuri dimineaţă, fiind nevoie de mai multe manevre de resuscitare, la Spitalul Floreasca. De atunci, inima lui Păunescu s-a oprit de mai multe ori, iar medicii au făcut eforturi mari să îl resusciteze. Medicii au afirmat de mai multe ori că poetul practic nu mai avea şanse: "Nu mai avem ce să-i facem".

Poetul a fost internat din 26 octombrie la Spitalul de Urgenţă Floreasca, având probleme cardiace, renale şi hepatice. Păunescu avea 67 de ani.

Adrian Păunescu (născut Adrian Păun, la 20 iulie 1943, în Copăceni, județul Bălți, Basarabia, astăzi Republica Moldova) a fost un poet, publicist și om politic român. Păunescu a organizat celebrul Cenaclu Flacăra. Tatăl lui Păunescu, membru al Partidului Național Liberal, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru "activități anti-comuniste" de regimul stalinist de după 1945 și din această cauză Păunescu a trebuit să aștepte 3 ani înainte de a se putea înscrie la facultate. Adrian Păunescu a studiat filologia la Universitatea din București.

A debutat ca poet în 1960. Din 1973 a condus revista Flacăra. A fost destituit în iulie 1985. Pretextul a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești din iunie 1985, soldat, se pare, cu victime. Incidentul a fost trecut sub tăcere de regimul comunist.

Iată una dintre poeziile lui Adrian Păunescu, ”Ne mor prietenii”:
Ne mor prietenii, ne mor,
Murim si noi în moartea lor,
Ca-ntârzie îngrozitor,
Într-una, primul ajutor,
Chemat la patul tuturor,
Mereu, e de ales: or-or!
Se rupe ața pe mosor,
Tușesc segmentele-n motor,
Ne mor prietenii, ne mor
Murim și noi în moartea lor,
Și amintirile ne dor,
Ne mor prietenii, ne mor.

Vedeți aici o filmare cu Adrian Păunescu, recitând din Eminescu, în perioada Cenaclului ”Totuși iubirea”, înființat în locul Cenaclului Flacăra după 1990:



Iată câteva fragmente din poeziile care l-au făcut celebru pe Adrian Păunescu:

Dacă tu ai dispărea
Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea
Te-aş zidi din mine însumi!
(fragment din poezia ”Dacă tu ai dispărea”)

Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.
(fragment din poezia ”Rugă pentru părinți”)