Au decis să lase Clujul în urmă la început de an. Motivele unei familii de "nomazi digitali”, cu un copil de 3 ani

Corina Brândușan, șoțul ei Andrei Țigănaș, și fiica lor Maria au decis la începutul anului să se mute în Spania. Fosta jurnalistă, acum  Pr Manager, a realizat pe blog un top al motivelor pentru care a decis să plece.

1. Foame de călătorii

După doi ani de pandemie, ne era foame de călătorii, de ieșiri, de locuri noi. Ne doream să vizităm, ca-n vremurile bune, să facem excursii în țară și afară.

2. Nevoia de schimbare

Munca de acasă e faină, dar te și poate face să te cam saturi de stat acasă. Sau cel puțin te cam saturi de același loc. În cazul nostru, un apartament cu două camere în Cluj. Super apartament, dar tot ne-am săturat de el după 2 ani în care l-am văzut aproape nonstop (uneori și în somn).

Ne-am gândit să ne mutăm într-un apartament mai mare, să stăm la țară, să plecăm în alt oraș, de toate. Dar niciuna dintre acele idei nu s-a concretizat.

3. Now or never

Am avut senzația că e acum ori niciodată. Maria are 3 ani, iar la vârsta asta se adaptrează ușor, poate lipsi de la grădiniță fără probleme, iar noi lucrăm 99% remote.

4. Mici frustrări

Frumos ar fi să nu le uit nici pe ele. Pentru că au fost. Mici, dar multe. Fără consecințe dramatice, dar destul cât să-ți strice 1-2 zile sau chiar săptămâni.

Frecușuri – aparent mici, dar care te fac să te întrebi de ce la noi nu se poate?! de ce dacă ești corect și plătești absolut toate taxele la stat ți se pune poprire pe cont? De ce trebuie să stai 4 ore blocat pe șosea fără să te anunțe nimeni că e blocat (ca să poți alege altă rută)… De ce pentru fiecare hârtiuță e nevoie de ore pierdute pe la instituții? De ce nimic nu pare să funcționeze?

Prima dată când i-am spus lui Andrei că ar trebui să plecăm în altă țară eram în drum spre mare (Marea Neagră) cu mașina. Deși ne-am făcut așteptări realiste legate de cât ne va lua drumul, realitatea a bătut orice estimare.

5. Pentru că putem (vorba unui clasic în viață)

Un motiv vital e legat de modul în care lucrăm și trăim. Nimic nu ne ținea pe loc, iar fiecare proiect putea merge mai departe de la distanță (unele chiar mai bine și mai eficient). Bugetul îl aveam, dorința – la fel, iar amândoi am fost de acord că e o oportunitate.

Privesc acum în urmă și știu că în acest moment pentru noi a fost (și e) decizia cea mai bună pe care o puteam lua atunci, la final de 2021, într-o după-amiază de miercuri, în bucătărie.

E ca un restart. O aerisire după o perioadă grea și intensă, din care cred că vom ieși mai puternici, mai adaptabili, mai uniți și mai pregătiți pentru ceea ce urmează.