Clujul celor două „monetării" - camere de tortură

Înainte să ajungă la Auschwitz, evreii din Cluj au fost schingiuiţi în camerele de tortură ale ghetourilor din judeţ. Pe actualul teritoriu care corespunde Clujului au existat, în mai 1944, două ghetouri din care au fost trimişi la moarte 17.000 de evrei din Cluj-Napoca, Dej şi Gherla.

Evreii despre care se credea că au bunuri valoroase au fost schingiuiţi în "monetării" - camerele de tortură ale ghetourilor de tranzit din Cluj-Napoca şi Dej, înainte de a fi trimişi la Auschwitz. La Cluj-Napoca ghetoul a funcţionat în barăcile fabricii de cărămidă din cartierul Iris. La Dej ghetoul a fost improvizat sub cerul liber, în Pădurea Bungăr. Se întîmpla în 1944, sub administraţia maghiară.

Descoperirea camerelor de tortură a fost realizată de cercetătoarea Ioana Cosman, doctor în istorie, în urma mărturiilor a 50 de persoane supravieţuitori sau martori ai Holocaustului din Transilvania de Nord.

La începutul lunii mai, 1944, după ce s-a dat ordinul de ghetoizare, evreii din toată zona Transilvaniei de Nord au fost adunaţi în oraşele sau în centrele principale din diverse judeţe. Cu trenurile morţii au plecat către lagărele din Auschwitz-Birkenau, în doar două săptămâni din vara lui 1944, peste 17.000 de evrei din Cluj-Napoca şi Dej. La Dej au fost adunaţi, sub cerul liber, aproximativ 8.000 de evrei. "La vremea respectivă, partea de Nord-Vest a Transilvaniei, inclusiv Cluj-Napoca, era cuprinsă în graniţele Ungariei, în vreme ce partea de Sud-Est a Transilvaniei - Turda era în România. Linia de demarcaţie dintre cele două ţări era Feleacul. Pe actualul teritoriu al judeţului Cluj, chiar în Cluj-Napoca a existat un ghetou unde fost aduşi evrei din împrejurimi - Gherla. Iar la Dej s-a înfiinţat un ghetou în aer liber în Pădurea Bungurului. La Cluj a fost la fosta fabrică de cărămidă. În toate ghetourile, care toate au fost păzite, înconjurate, majoritatea au fost înfiinţate în foste fabrici de cărămizi, fabrici dezafectate, în condiţii teribile de igienă, de hrană. Şi s-au înfiinţat, de asemenea, aceste camere de tortură, aşa-numitele "monetării". Evreii bănuiţi că ar avea averi erau aduşi şi torturaţi pentru a mărturisi unde şi-au ascuns averile", a arătat explicat, pentru ZIUA de CLUJ, Ioana Cosman, preşedinta Asociaţiei Judaica, doctor în istorie.

 

În opinia istoricilor, ghetourile din Transilvania au fost ghetouri de tranzit. Ele au durat aproximativ o lună, de la începutul lui mai 1944 până în iunie, acelaşi an. "În Transilvania de Nord se poate spune că a fost un Holocaust târziu, în sensul că populaţia evreiască de aici a fost deportată în 1944. Deci deja se ştia că Germania va pierde războiul. Totul s-a făcut cu repeziciune, respectiv în momentul în care germanii au intrat în Ungaria, s-a instalat un guvern pro-german, care a dat ordinul de ghetoizare şi deportare a evreilor", a explicat Cosman.

Din cauza deformărilor provocate de torturile aplicate la Cluj, unii din evrei au fost trimişi direct la camera de gazare de la Auschwitz.

"Îi băteau, îi schingiuiau. Cea mai teribilă mărturie ar fi cea în care o supravieţuitoare povesteşte despre torturarea mamei sale, pentru că ea spune că în momentul în care s-a întors mama din camera de tortură era atât de bătută încât pur şi simplu sângele îi şiroia. La scurtă vreme după ce a ajuns în Auschwitz, fiind atât de bătută, spune dânsa că deşi era o femeie frumoasă, în urma acestei schingiuiri a fost trimisă direct la camera de gazare", povesteşte cercetătoarea.

Consecinţele psihologice ale supravieţuitorilor intervievaţi au fost tragice. O supravieţuitoare a Holocaustului din Satu-Mare asociază muzica lui Strauss cu ororile din camerele de tortură.

"Această supravieţuitoare a Holocaustului povesteşte că una din camerele de tortură era chiar lângă casa unde această supravieţuitoare stătea cu familia. Şi tot timpul era pusă muzica de Strauss la difuzoare pentru a nu se auzi ţipetele celor torturaţi, cu toate acestea ele răzbăteau până departe", a arătat Cosman, autoarea cercetării "Shoah în Nordul Transilvaniei: realităţi istorice şi consecinţe psihologice".

Istoricul a realizat interviurile cutremurătoare începând din 2005. "Mi-am dorit să aduc lumină în ceea ce priveşte nu doar problema Holocaustului aici în Transilvania de Nord, ci istoria evreiască, respectiv influnţa pe care această populaţie a avut-o aici, în Cluj, în Transilvania, pentru că Transilvania a fost foarte diversă şi, din păcate, după Holocaust, după comunism ne-am trezit destul de pustiiţi din punct de vedere cultural şi din punct de vedere etnic, până la urmă", a conchis preşedintele Asociaţiei Judaica.