Cum a scăpat Paszkany de acuza de şantaj

Procurorii DIICOT l-au acuzat pe Arpad Paszkany de şantajarea lui Iulian Dascălu pentru ca acesta din urmă să-i cedeze la un preţ mic baza sportivă CUG din cartierul Gheorgheni. "Din starea de fapt reţinută de instanţă, nu a rezultat ca inculpatul Paszkany Arpad Zoltan să fi determinat o campanie de presă denigratoare sau să o fi ameninţat pe partea civilă Dascălu Iulian.

Determinarea de către inculpat a campaniei denigratoare de presă prin intermediul publicaţiilor trustului Gazeta împotriva părţii civile (Dascălu - n. red.) nu a fost dovedită, iar, pe de altă parte, o asemenea modalitate nici nu se poate circumscrie laturii obiective a infracţiunii de şantaj, care se realizează doar prin violenţă (fizică) sau ameninţare", se arată în motivarea deciziei Curţii de Apel.

Instanţa consideră că nici acţiunea în instanţă împotriva licitaţiei câştigate de firma lui Dascălu pentru construirea unui mall nu-l incriminează pe Paszkany. "Această modalitate de exprimare a inculpatului, adică promovarea unei acţiuni în instanţă şi continuarea proceselor, nu constituie o ameninţare în accepţiunea art. 194 Cod Penal, iar inculpatul nu a urmărit să îi creeze părţii vătămate o stare de temere", au precizat magistraţii curţii. Aceştia spun că trebuie să se aibă în vedere şi persoana celui ameninţat, calităţile sale subiective, gradul său de pregătire profesională şi starea psihică în care s-a găsit în momentul comiterii faptei.

"Partea civilă Dascălu Iulian, aşa cum rezultă din CV-ul acestuia depus la dosar, este licenţiat în economie şi administrarea afacerilor şi a mai participat la realizarea unor proiecte de tip «mall» şi în alte zone ale ţării, deci cunoştea procedurile ulterioare unei licitaţii, adică posibilitatea atacării în instanţă a rezultatului, iar pe de altă parte, acesta a beneficiat de asistenţa juridică din partea unei case de avocatură, astfel că raportat la aceste aspecte , nu se poate aprecia că i s-ar fi cauzat o stare de temere", se arată în decizie. Potrivit acesteia, "elementul material al infracţiunii nu este realizat" şi "se remarcă lipsa intenţiei inculpatului de a o şantaja pe partea civilă, lipsind şi latura subiectivă a infracţiunii de şantaj". Decizia curţii a fost atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către procurorii DIICOT.