Dusul copiilor cu taxiul la școală, sport național în România. Manifest dur la Cluj de Ziua Mondială a Sănătății

Autoritățile trebuie să înceteze să faciliteze traficul motorizat și să înceapă să promoveze, inclusiv prin infrastructuri adecvate, circulația pietonală și biciclistică la Cluj și în România, arată, într-un document-manifest, directorul executiv al Clubului de Cicloturism Napoca, Radu Mititean, cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății.

"Cetățenii României, în special copii din mediul urban, merg mult prea puțin pe jos și cu bicicletă, în schimb stabilesc mereu noi recorduri la statul la televizor și la jucatul la calculator, pe lângă orele în bancă la școală, sunt duși la școală mereu cu "mama-taxi" sau în cazul cel mai bun cu mijloace de transport public.

Cei mai mari își petrec serile și weekend-urile prin cluburi, în mall sau la picnic static și grătaristic, o mobilitate activă și exercițiul fizic regulat tinzând să devină excepția, cu tot lanțul de consecințe negative medicale și sociale, dar semnalele de alarmă se trag rar și rămân neobservate de către marea masă a publicului și ignorate de factorii decizionali.

La adulți și vârstnici sedentarismul este în plină înflorire, grație schimbării profilului de activitate economică a țării, mecanizării multor munci care erau în trecut fizice și fenomenului de motorizare a mobilității, dar și din cauza unor probleme de percepție, de aspirații și valori sociale pervertite".

Mama-taxi, fenomen generalizat în România

"În România, politicile publice și legislația însă, în loc să combată fenomenul, îl favorizează. Numărul de ore de educație fizică este foarte redus în curricula școlară, scutirile medicale abuzive pentru orele de sport au atins procente alarmante, taberele și excursiile școlare în natură, pe jos sau pe bicicletă, au devenit greu de realizat din cauza condiționărilor aberante introduse sub pretextul "asigurării siguranței" elevilor.

Sportul școlar și universitar este în declin, cultura automobilului infestează nestingherită tânără generație, iar sistemul educațional nu încurajează deplasarea la și de la școală pe jos sau cu bicicletă, ba dimpotrivă, politicile și regulamentele școlare au ajuns indirect să impună fenomenul de "mama-taxi", al adusului elevilor cu autoturismul de către părinți până în față școlii sau chiar dusul lor apoi, de mână, până în sala de clasă.

Autoritățile publice nu doar că nu acționează semnificativ în direcție pozitivă, dar au mai și dat mobilității copiilor o lovitură cumplită, introducând în legislația rutieră, sub pretextul protejării lor de accidente, aberația-unică la nivel european-de interdicție cvasitotală pentru copii a mersului cu bicicletă sub vârsta de 14 ani, ceea ce evident reduce masiv șansele să devină bicicliști și după această vârstă".

Furturile de biciclete, tratate cu dezinteres

"Proiectele legislative care își propun măsuri de încurajare a mersului pe bicicletă sunt blocate în Parlament sau la nivel interguvernamental, în ciuda declarațiilor de preocupare pentru sănătatea publică pe care le proclamă conducerea instituțiilor fundamentale ale statului, iar autoritățile judiciare tratează cu dezinteres ilegalitățile cărora le cad victimă bicicliștii, de la furturile de biciclete la accidetele rutiere în care au fost victime.

Organizațiile neguvernamentale din România, data fiind penuria de resurse și lipsa de sprijin și cooperare din partea autorităților, nu pot compensa lipsa de acțiune a acestora, putând doar să suplinească în măsură redusă, prin advocacy, programe-pilot proprii și furnizare de know-how deficitul de acțiune a sectorului public".

O țară de copii grași

"Statele dezvoltate au declarat că supraponderalitatea și sedentarismul sunt principalul pericol de sănătate publică pentru copii și adolescenți și că, în acest context, practicarea de sporturi de anduranță și promovarea mersului pe jos și cu bicicletă, atât în scop sportiv și turistic sau mai ales utilitar trebuie să fie o prioritate.

Programe masive, atât guvernamentale, cât și neguvernamentale de tip "cycling to school" sunt în plină expansiune, școlile și autoritățile locale se preocupa de crearea de infrastructuri și facilități, de încurajare activă a elevilor să vină la școală pe bicicletă, dar și să circule mai mult în timpul liber pe bicicletă și în completare pe jos și cu transportul public și cât mai puțin cu autoturismul. În România constatăm că încurajarea unei mobilități active și durabile pentru copii rămâne cel mult în stadiul declarativ sau a unor proiecte-pilot inițiate de ONG-uri.

Și pentru adulți, majoritatea statelor europene dezvoltate au politici guvernamentale de încurajare a unei mobilități active, inclusiv prin pârghii fiscale și programe speciale de tipul "cycling to work" în care se încurajează deplasarea la și de la locul de muncă cu bicicletă în locul deplasării automobilistice, din motive de sănătate publică, dar și de mediu și de combaterea congestiei traficului rutier urban și periurban, prin măsuri de stimulare directă a angajaților, dar și măsuri care vizează convingerea angajatorilor să ofere facilități, cum ar fi posibilități atractive de parcare acoperită a bicicletelor, dușuri și vestiare, oferirea de biciclete de serviciu sau de compensații financiare pentru venirea cu bicicleta la locul de muncă.

Există în alte țări și politici și programe guvernamentale de încurajarea utilizării bicicletei de către persoanele în vârstă și de cele cu dizabilități motorii, în efortul de a îi atrage și menține la un nivel de activitate fizică benefic pentru ele și implicit și pentru societate, căci duce la scăderea multor costuri directe și indirecte.

De la școli și programe de mers cu bicicleta specializate pe asemenea categorii sociale, până la subvenționarea achiziției de biciclete și adaptarea infrastructurii la nevoile specifice ale acestor persoane, care se descurcă mai greu sau deloc cu piste de biciclete înguste, cu viraje strânse, cu denivelări sau înclinări mari, timpi reduși de culoare verde la semafor și alte probleme de calitate a infrastructurilor pentru circulația bicicletelor".