Mezinul lui Chiricuţă a emigrat în Germania înainte de Revoluţie. Cum vede sistemul medical din România

Mezinul unuia dintre cei mai renumiţi chirurgi români, al cărui nume îl poartă institutul oncologic din Cluj, a emigrat în Germania înainte de Revoluţie şi e şi el oncolog. Vezi povestea sa.

Oncologul Christian Chiricuta, mezinul unuia dintre cei mai renumiti chirurgi romani, a fugit in Germania in 1986, pe urmele fratelui sau mai mare. Avea 39 de ani si, la sosire, fratele sau i-a spus: "ai venit cam tarziu".

Dar nemtii au avut nevoie de medicul roman. Si l-au folosit. La un deceniu de la sosirea in Germania, Chiricuta devenise directorul unui institut de radioterapie oncologica si, peste alti sase ani, era numit profesor. Insa in 2010, profesorul Chiricuta a decis sa revina in România.

Institutul de Oncologie din Cluj poarta astazi numele tatalui sau, chirurgul Ion Chiricuta. Fiul cel mare al chirurgului a fugit in Germania cu ani buni inaintea fratelui sau mai mic, Christian, care se pregatea pe atunci pentru o cariera de cercetator in domeniul nuclear. Dar ca urmare a fugii fratelui mai mare, Christian Chiricuta a fost nevoit sa-si reorienteze destinul profesional.

A absolvit Facultatea de Medicina si, avand un doctorat in fizica, a devenit radioterapeut. Dintre specialistii Institutului condus de tatal sau, el a fost singurul caruia nu i s-a permis sa calatoreasca in strainatate, nici macar la o singura conferinta. Astfel ca a decis sa plece definitiv, relatează hotnews.ro.

Christian Chiricuta: "Medicina o faci pentru ca vrei sa fii medic. Eu de aceea am facut-o. Nu ma gandeam sa plec. Asa a fost soarta.

Am ajuns in Germania in 1986 si, inca tin minte, in ziua in care am ajuns, fratele meu mi-a aratat o revista, revista medicala germana, in care se ofereau posturi pentru medici. Pe ea era scris 14 900 de medici someri. Si fratele meu mi-a spus: la 39 de ani e cam tarziu.

Sigur, in viata, destinul ti-l fabrici. Norocul exista, dar daca nu ai fabricat ceva inainte, nu vei primi profitul. Cand ajungi intr-o clinica trebuie sa te afirmi. Afirmarea o faci in cadrul unui colectiv, trebuie sa ai niste calitati. Si cea mai mare calitate a inteligentei este adaptarea.

Cand te prezinti undeva se masoara ce calitati ai dovedit, pentru ca cineva te ia avand nevoie de calitatile tale, nu de tine ca persoana. Tu, ca persoana, esti mai putin important. Important e ce produci in acea clinica, ce vei oferi si cum vei duce acea clinica inainte si, in final, ce castiga clinica de pe urma ta si a echipei pe care o formezi. Asa am ajuns sef de sectie de radioterapie la spitalul din Limburg.

In Germania lucram 12-14 ore. Esti necesar. Esti folosit. Nu-ti dadeau salariu dublu pentru ca lucrai 14 ore. Sunt si acolo niste pete mai intunecate.

Orice clinica produce o valoare. Valoare care se masoara din valoarea gesturilor medicale, a examinarilor, calitate, timp de ramanere in clinica cat mai scurt si cat mai multi pacienti care trebuie perfect tratati. E ca la fotbal. Iti trebuie vedete care marcheaza golurile respective.

Pentru un neurochirurg, pentru un chirurg toracic se poate foarte repede calcula cu cat a crescut valoarea clinicii pentru ca, la o analiza de 6 luni, se vede cu cat au crescut veniturile clinicii. Si asa apare motorul medical care produce calitate si un standard de salarii adecvate.

Nu exista nimic gratis. De ce un alcoolic sa fie tratat pe gratis? Eu nu stiu. Trebuie corectata problema alcoolismului si a fumatului, dar eu i-as pune pe fumatori sa-si plateasca si operatia de cancer pulmonar si problemele vasculare. Pentru ca e o boala indusa de el constient. Fiecare gest medical, fiecare interventie medicala trebuie constientizata pacientului si rudelor lui si familiei care trebuie sa sustina aceasta rambursare pentru a intelege ca ea are o anumita valoare.

Importanta e si relatia pacient-medic. Fiecare il educa pe celalalt. Si-l considera, si-l reconsidera, si-l apreciaza. Si pacientul pentru medic, faptul ca supravietuieste, faptul ca are calitati functionale exceptionale, e emblema medicului.

As recomanda fiecarui tanar sa faca perioada de circa. Obligatoriu. Ca o face un an, ca o face doi, ca ramane, asta e decizia lui. Si la fel consider la fel de important sa plece in strainatate si sa intre in clinici cat mai mari, cat mai serioase. Banul sa nu fie pus in fata acestei decizii. Banii vin dupa, caci daca esti un medic bun ti se rasplatesc toate acestea.

Nu vreau sa fiu rau, dar societatea de aici, neoferind in retea aceste pozitii, inseamna ca nu recunoaste valoarea medicilor.

M-am intors din motive familiale. Mama mea e acum in varsta de 92 de ani, era singura aici si, acum doi ani, am luat decizia de a-mi opri acolo activitatea si m-am intors si ma ocup si de ea.

Problematica plecarii medicilor e extrem de complexa. Dar cateodata e foarte trist sa spui ca am facut Medicina numai ca sa plec din tara. Cand aud asta... Ma invart si eu in cercuri cu oameni tineri si eu zic ca e o greseala sa consideri asa. Dar trebuie ajutat si cu partea administrativa. Niciodata nu am auzit intr-un discurs al unui ministru al Sanatatii ca se ocupa de veniturile personalului.

De la sine nu se va rezolva nimic. Probabil se va rezolva, dar va dura 100 de ani si noi suntem medici activi doar vreo 30 de ani. Daca va merge asa, nu avem nicio sansa. Doar daca fiecare medic ar crea in jurul lui acea perfectiune pe care am vazut-o la cateva clinici din Romania."

Astazi, profesorul Chiricuta a infiintat o clinica de radioterapie la Bucuresti, unde conditiile de tratament sunt la nivelul celor mai ridicate pretentii din Europa occidentala. Clinica condusa de el are 24 de angajati, medici, fizicieni si asistenti medicali care ar putea oricand sa plece din Romania. Dar, deocamdata, raman.

Nota: "De profesie: medic in Romania" este o serie de articole HotNews.ro care descriu viata mai multor medici care, in ciuda conditiilor, raman sa lucreze in Romania, oricat de incredibile ar putea parea motivele lor.