Povestea unui medic din Cluj, infectat cu coronavirus: "Am trecut de cealaltă parte a baricadei. Era să o iau pe arătură"

Un medic din Cluj-Napoca povestește prin ce a trecut după ce s-a infectat cu noul coronavirus.

Patricia Lorințiu, medic la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii, a povestit prin ce a trecut timp de o lună de zile, cât a fost internată după ce s-a infectat cu noul coronavirus.

"Îmi place să cred ca povestea mea "COVID-19" are mai multe ”culori” decât cuvinte. Vă las mai jos și dovada. Am învățat multe pe parcursul celor 31 de zile de internare, lucruri pe care nu le-aș fi putut învăța din cărțile de medicină. Am trecut de cealaltă parte a baricadei. Din "domnișoară doctor" care făcea cu minuțiozitate anamneza pacientului, am ajuns, ce să vezi?!, pacient; pacient care își monitoriza cu regularitate temperatura și făcea întrecere cu colegul de salon cine va fi mai ”rece” azi sau care reușește să-și ia tratamentul mai repede. Sunt recunoscătoare că am fost și suntem bine, dar cu siguranță este o experiență care mă vă marca și schimba...atât ca om, dar mai ales ca medic. Am învățat că poți trata, poate chiar mai multe boli decât bănuiam, și cu o vorbă caldă sau o încurajare, cu o glumă, un zambet pe sub mască, cu răbdare și EMPATIE pentru pacientul tău sau cu o porție generoasă de căpșuni. Pe această cale vreau să-i mulțumesc din suflet întregului personalului medical (îngrijitoare, asistente, infirmiere, brancardieri, portar, liftier și medici) de la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Cluj (în special secție de respirator copii ai foștilor colegi de serie, infecționiști - ați trăit emoțiile cu mine) și celui de la Spitalul Clinic de Recuperare Cluj (în special echipei minunate de la balneologie și chirurgie plastică), personalului de la ambulanță și personalului de la Spitalul Clinic Municipal (aici a început toată "nebunia"). Ati fost îngeri pentru noi! (P.S. scuze pentru zilele în care am primit pachet de la mame.. ele sunt obișnuite sa pună pentru tot căminul...)

Am învățat că trebuie fiu mereu "pozitivă" (la figurat, desigur). Am avut multe dimineți în care primul gând la trezire era "Pfuuu, încă o zi!", pe lângă alte "expresii frumoase" destinate lui Covidut, dar m-am prins repede că cu așa o atitudine nu făceam decât să mă autosabotez. În zilele alea timpul chiar stătea în loc... Așa ca a fost musai să îmi găsesc ocupație, după cum se vede. "Fă rai din ce ai!"

Am descoperit că gesturile mici nasc bucurii mari. Am mai mulți prieteni decât credeam, oameni care ne-au susținut și încurajat condiționat, ne-au înțeles îngrijorarea, ne-au simțit stresul (level 900037262!!), au înțeles când nu mai puteam vorbi despre "asta" și au fost acolo când am simțit nevoia să o fac, au adus pachete și pe ploaie și pe vânt, ne-au vizitat și le-am făcut cu batistuța la fereastră în fiecare zi, ne-au trimis crenguțe din copacii înfloriți de care noi nu ne puteam bucura sau au avut grija de plantele din apartament.

Am învățat că cei cu care lucram nu sunt doar "colegi de muncă". Mulțumim familiei de la Pedi 2 pentru toata susținerea și omenia de care ați dat dovadă. Știu că a fost o perioada grea pentru voi, dar echipa a făcut față cu brio. Chapeau! 

Mulțumesc mama, tata, Deea și familionului în general pentru că, deși știu că ați fost stresați, nu mi-ați transmis și mie (mai mult decat eram deja)...și scuze că nu aveam mereu chef să vorbesc la telefon!  Merci buni, că în inocența ta, atunci când vorbeam la telefon și mă întrebai dacă sunt la spital...mă credeai când îți ziceam că "da, sunt de gardă". A fost o garda cam lungă... Și nu în ultimul rand, iti multumesc tie, Gabi, ca esti calmul meu mereu (eu FURTUNA). La bine și la rău, în sanatate și în boala, nu? Ai făcut fata cu brio, congrats! (Dragilor, cred ca am trecut testul).

Cu bune, cu rele, trăgând acum linie, îmi place să cred că balanța înclina mai mult spre bine. Cele bune să se-adune, cele rele să se spele...dar să ÎNVĂȚĂM din ele, nu?! (fac și rime acum, după atâta carantină). Până la urmă, am ajuns la concluzia că 17 e numărul meu. În 17 am venit, în 17 am plecat.

Fiți buni, fiți înțelegători, iubiți-vă aproapele și pe voi înșivă (așa ca purtați mască ȘI PE NAS și spalați-vă des pe maini!). Multă sanatate tuturor! Noapte buna...sa va bucurati de perna pe care puneți capul, că nu m-am gândit nici eu că-mi va fi așa de dor de ea.

Și prietenilor mei, abia aștept să vă îmbratișez tare, tare, tare (legal)!!

P.S. știu ca are și multe cuvinte (si-ar mai fi multe de zis...) felicitări celor care ati ajuns până aici cu lectura!

Update (au apărut întrebări legate de simptome). Eu am scapat relativ ieftin. Nu va bazați pe asta!

1. Durere de cap ca după cea mai cruntă beție din viața mea.

2. Febra maxim 38,5, frisoane

3. Durere de gat

4. Tuse seara

5. Rinoree apoasa

6. Pierdut gust și miros COMPLET (și vai, cat am mai suferit, eu sunt o mancacioasa!)

7. Dureri musculare și articulare

8. Era sa o iau pe aratura", povestește medicul Patricia Lorințiu, pe Facebook.