Stoia, condamnat pe baza interceptărilor în dosarul “Number One

Stoia, condamnat pe baza interceptărilor în dosarul “Number One
Călin Stoia, inculpat în dosarul „Number One”, a fost condamnat de Tribunalul Cluj la doi ani de închisoare sub supraveghere, magistraţii considerând că discuţia pe care acesta a avut-o cu Ion Bujorel Bold, interceptată de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), îl incriminează.

În motivarea sentinţei, judecătoarea Alina Ţopan, de la Tribunalul Cluj, arată că Stoia se face vinovat de trafic de influenţă, o infracţiune de pericol, nu de rezultat, demontând astfel apărarea fostului director al companiei Branter Vereş SA. Amintim că în acest dosar au fost audiaţi doi martori: Ion Bujorel Bold, inginer silvic din Argeş, care a fost şi denunţătorul lui Stoia, şi omul de afaceri Vasile Marian Lepădatu. Procurorii DNA l-au acuzat pe Stoia că l-a lăsat să creadă pe Bold că are influenţă, prin intermediul unor persoane, asupra unor funcţionari publici cu atribuţii de decizie în Guvernul României, pe care îi poate determina să aprobe alocarea unei sume de bani pentru Primăria comunei Ioneşti, judeţul Vâlcea, din fondul de rezervă bugetară a guvernului, în scopul de a ajunge la firma de construcţii a lui Vasile Marian Lepădatu, Onilserv SRL, pentru decontarea unor lucrări. Procurorii au arătat că Stoia i-a comunicat lui Bold că „intervenţia" ar costa 10% din valoarea fondurilor alocate, bani ce ar merge către persoanele care fac demersurile pe lângă înalţii funcţionari.

„În cauza de faţă, infracţiunea de trafic de influenţă comisă de inculpatul Stoia Mihai Călin s-a consumat la momentul în care acesta a pretins folosul necuvenit, comunicându-i martorului Bold Ion Bujorel ce sumă trebuie să plătească persoanele interesate pentru intervenţia ce urma să fie făcută pe lângă persoane cu atribuţii de decizie în Guvernul României. Fără îndoială, din perspectiva elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în modalitatea pretinderii de bani sau alte foloase, nu are relevanţă dacă inculpatul Stoia Călin Mihai a intervenit pe lângă persoane cu atribuţii de decizie din cadrul Guvernului României ori dacă s-au alocat sau nu Primăriei comunei Ioneşti bani din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe anul 2011", se arată în motivarea sentinţei de condamnare. Tot în motivarea hotărârii se arată că Ion Bujorel Bold şi-a nuanţat declaraţia în faţa instanţei de judecată „într-un sens favorabil inculpatului", spunând că Stoia nu se referea în discuţia telefonică la persoane din Guvern, nici la fostul prim ministru Emil Boc (numit în discuţia telefonică Number One), ci la „nişte oameni". Sentinţa Tribunalului a fost atacată cu apel de apărătorii lui Stoia.

Iată discuţia care l-a „înfundat" pe Stoia:

Stoia Călin Mihai: Hai, zi, cumetre.
Ion Bujorel Bold: Fii atent cum e treaba, deci e totul OK, legal, frumos, e adresă făcută de prefect preşedintelui Consiliului Judeţean, înţelegi? E lucrarea din 2009 la nişte drumuri, când au fost calamităţile alea, înţelegi?
SCM: Da.
B: Şi de, oamenii au un milion de euro de recuperat, şi acuma, în prima tranşă, e făcută scrisoarea de ăştia, ţi-am zis...
SCM: De firma care o făcut lucrările?
B: Da, dar pe primărie, e făcută adresa pe primăria respectivă.
SCM: Deci primăria o avut contract, firma respectivă cu primăria.
B: Da, deci nu apare firma, ştii? Doar primăria apare.
SCM: Am înţeles.
B: Înţelegi? Şi în prima tranşă ar fi vrut 500.000 euro, 540.000...
SCM: Stai puţin, e foarte important cine trebuie să plătească banii ăştia. Primăria, care trebuie să-i primească de unde?
B: De la guvern.
SCM: De la guvern ce? De la fondul de rezervă?
B: Da, fondul de rezervă.
SCM: Ăla-i la dispoziţia primului-ministru.
B: Da, păi asta ţi-am zis, că ăla merge...
SCM: Şi de ce nu-i dă?
B: Păi, se face o listă acuma, că de aia e urgenţă, cică se face o listă acuma în care să se dea la mai mulţi şi ştii cum e, care intră pe listă. Asta ne trebuie.
......
S.C.M.: Măi frate, îţi spun sincer şi să nu mă înţelegi greşit, dar suma e prea mică ca să pot să declanşez o chestie de genul ăsta, bă, haide, daţi-le la ăia un milion de euro. Înţelegi? Adică eu am nişte mecanisme prin care pot să declanşez o operaţiune de genul ăsta, dar toate astea au nişte costuri.
B: Păi, normal că oamenii...
SCM: Îs oameni serioşi, dacă spun ajutaţi-mă şi pe mine să ia ăla un milion ...pentru 100.000 nu mă dau jos din pat.
B: Da, da, atunci da, prima tranşă e de 500.000, următoarea e de 500.000, înţelegi?
SCM: Înţeleg, de asta încerc să-ţi spun, ca să ajungi acolo în preajma lui Number One trebuie să ajungi prin nişte oameni care au şi ei anumite valori, înţelegi? Şi ăsta vine şi spune, ce-mi iese mie la afacerea asta? O sută de mii? Sau 50.000 cum zici tu? Păi pentru 50.000 nu mă dau jos din pat, frate!
B: Da.
SCM: Cam aşa funcţionează. Adică afacerea trebuie să fie suficient de interesantă ca să-i...
B: Dar normal, e normal. Deci nu e pe ochi frumoşi.
SCM: Am înţeles. Dar sunt nişte costuri, asta încerc eu să-ţi explic ţie, că-s nişte sume la care băieţii care-i ştiu eu, care pot să influenţeze chestia asta nu se deranjează.
B: Da, asta e.
SCM: Eu o să pun o întrebare.
B: Pune-i o întrebare şi zi care ar fi costul. Ca să ştim.
SCM: Îţi spun acuma, 10% e întotdeauna. Ăsta-i costul.
...........................
B: Da, un 10% asta e, dar no, ştiu eu, nu e o problemă, dar problema..."

 

 

Comenteaza