Cardiologi trimiși în judecată pentru că au implantat pacienților stimulatoare cardiace extrase de la cadavre

Procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au finalizat ancheta în dosarul stimulatoarelor și defibrilatoarelor cardiace reutilizate după ce au fost extrase de la cadavre și au dispus trimiterea în judecată a doi medici, acuzați de peste 200 de fapte de abuz în serviciu. 

Potrivit rechizitoriului, un medic primar cardiolog din Iași ar fi implantat, timp de patru ani, dispozitive medicale de unică folosință extrase de la pacienți decedați sau cu proveniență necunoscută, iar un medic cardiolog din Brașov este acuzat că i-a furnizat astfel de echipamente în 24 de rânduri.

În perioada aprilie 2018 - mai 2022, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de medic primar ce își desfășoară activitatea în cadrul Clinicii de Cardiologie a unui spital din Iași, prin exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, cu știință, primul inculpat a procedat la implantarea unui număr de 185 de pacienți cu dispozitive medicale (stimulatoare și defibrilatoare), de unică folosință, dar extrase de la cadavre sau a căror sursă de proveniență nu se cunoaște, cu ignorarea riscului de a provoca acestora probleme medicale grave, procedând la reutilizarea/resterilizarea dispozitivelor, deși acest lucru este interzis de legislația primară. 

CONSECINȚELE, se arată în rechizitoriu, au fost următoarele:
a) vătămarea intereselor legitime ale spitalului din Iași prin crearea și a unui prejudiciu material în valoare de 2.076.505,62 lei;
b) vătămarea drepturilor persoanelor care au fost implantate cu dispozitive medicale reutilizate, respectiv a dreptului pacienților la sănătate, unele constituindu-se și părți civile în cadrul dosarului penal;
c) încălcarea dreptului legal al pacientului de a fi informat.

Din rechizitoriul publicat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție reiese că primul inculpat a operaționalizat o rețea formată din cadre medicale care i-au furnizat dispozitive cardiace implantabile, unele extrase de la pacienți decedați, fără respectarea prevederilor legale și fără acordul, anterior decesului, al persoanelor în cauză sau al aparținătorilor. Ulterior, inculpatul a executat proceduri medicale de reimplantare a acestor dispozitive, fără a le înregistra în gestiunea spitalului (în lipsa unor documente de proveniență) și, în consecință, fără a parcurge fluxul procedural intern (respectiv preluarea de către farmacia spitalului și predarea către Secția clinică cardiologie), neexistând avize de conformitate din partea Ministerului Sănătății, certificate de garanție și documente care să ateste parcurgerea procedurilor de sterilizare.

Pentru a implanta aceste dispozitive, inculpatul a achiziționat echipamente accesorii/auxiliare, în baza unor referate de necesitate, prin care solicita achiziționarea de către spital a unor defibrilatoare automate implantabile (cu sondele aferente). În unele cazuri, inculpatul a utilizat echipamente accesorii care erau furnizate doar în kituri complete (defibrilator și accesorii) pe care ulterior le descompleta, folosind doar accesoriile, pentru a implanta dispozitivele extrase din pacienți decedați. 

Totodată, după cum reiese din rechizitoriu, stimulatoarele/defibrilatoarele au fost reutilizate/resterilizate, deși indicația producătorilor în acest sens este clară si anume că respectivele dispozitive medicale implantabile active sunt de unică folosință și nu se reutilizează/resterilizează, iar unităților sanitare le este interzis să reprelucreze și să reutilizeze dispozitive medicale de unică folosință.

Pentru a evita tragerea la răspundere în caz de eventuale culpe medicale, cunoscând riscurile de apariție a unor infecții post-operatorii la care pot fi expuși pacienții, inclusiv din cauza sterilizării improprii a echipamentelor prin imersie în apă cu soluții dezinfectante și nu prin expunerea la radiații gamma, care este procedura omologată, respectiv de funcționalitate a defibrilatoarelor (potrivit protocoalelor medicale, dispozitivele nu pot fi refuncționalizate), medicul în cauză a dispus unor medici din subordine sau medici rezidenți, care nu aveau competențe profesionale în domeniul dispozitivelor cardiace implantabile, să realizeze intervențiile chirurgicale. 

În unele cazuri, inculpatul a solicitat medicilor executarea intervențiilor sub garanția asumării actelor medicale de către el însuși, însă, ulterior, a refuzat să semneze pentru acestea.

Inculpatul sau medici din subordine, la solicitarea acestuia, au alterat mai multe înscrisuri, respectiv formularele “Consimțământul informat al pacientului”, prin adăugarea, ulterior semnării acestora de către pacienți, unui paragraf olograf, înainte de rubrica cu semnătura persoanelor în cauză și fără a le aduce la cunoștință, că bolnavii și-ar fi exprimat acordul prealabil pentru implantarea unui dispozitiv extras din cadavre și/sau efectuarea de modificări ulterioare pe foaia de observație clinică general (prin utilizarea de corectoare, rescriere și/sau adăugiri), referitoare la implanturi de dispozitive extrase de la pacienți decedați.

Din probatoriu a rezultat și faptul că aparținătorilor persoanelor decedate de la care erau extrase dispozitivele nu li se cerea consimțământul prealabil în acest sens și totodată, pacienții cărora le erau reimplantate acele dispozitive nu erau informați despre faptul că acestea sunt fie resterilizate și reutilizate, fie provin de la pacienți decedați.

Cu privire la consimțământul informat al pacientului, procurorul a mai reținut în rechizitoriu faptul că inculpatul nu a respectat acest drept legal și nu a informat pacienții cu privire la procedură, natura și tipul aparatului, dacă este nou sau resterilizat și nici asupra consecințelor procedurii de implantare, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Semnătura pacientului era luată formal, dar în marea majoritate a cazurilor nici nu le cerea consimțământul.

Consimțământul informat este un drept legal al pacientului și una dintre condițiile esențiale ale oricărei intervenții medicale realizate în mod legitim. Din perspectivă juridică, pacientul are dreptul să fie informat cu privire la starea sa de sănătate, intervențiile propuse, riscurile, alternativele de tratament, consecințele neefectuării tratamentului, precum și datele despre diagnostic și prognostic, iar intervenția în domeniul sănătății nu poate fi efectuată decât după exprimarea unui consimțământ liber și în cunoștință de cauză.