Foto A murit actrița Claudia Cardinale / „Am trăit peste 150 de vieți – prostituată, sfântă, romantică, tot felul de femei...”

Claudia Cardinale, un simbol plin de farmec al cinematografiei italiene postbelice, care s-a bucurat de o carieră lungă și variată în film și teatru, a murit la vârsta de 87 de ani, potrivit AFP și altor publicații franceze.

Claudia Cardinale, actriţa preferată a regizorilor Luigi Visconti şi Federico Fellini, s-a astins din viață, marţi, 23 septembrie, la 87 de ani, în regiunea Parisului. Crescută în Tunisia într-o familie de origine siciliană, Cardinale a intrat în lumea cinematografului în 1957, după ce a câștigat un concurs de frumusețe la Tunis și a fost recompensată cu o excursie la Festivalul de Film de la Veneția, notează The Guardian. 

Vocea ei a trebuit să fie dublată pentru primele roluri pe ecranele italiene, deoarece crescuse într-o familie în care se vorbea dialectul sicilian și fusese educată la o școală francofonă. Cariera ei timpurie a fost complicată și de o sarcină secretă, despre care a spus că a fost rezultatul unei relații abuzive. A născut un fiu, Patrick, la Londra în 1958 și l-a dat drept frate mai mic timp de câțiva ani, în timp ce acesta a fost crescut de părinții ei.

După o serie de roluri mai mici, a devenit faimoasă la nivel internațional în 1963, când a jucat în filmul lui Federico Fellini, 8 1/2, și în același an, alături de Burt Lancaster, în Ghepardul. Filmarea simultană a două filme a adus complicații, Cardinale amintindu-și că a trebuit să aibă culori de păr diferite pentru cele două roluri.

Într-un interviu acordat ziarului The Guardian din 2013, Cardinale a comparat abordările regizorilor Fellini și Luchino Visconti, care au regizat Ghepardul. „El [Fellini] nu putea filma fără zgomot. Cu Visconti, opusul, ca și cum ai face teatru. Nu puteam spune un cuvânt. Foarte serios”, a spus ea. Profilul ei tot mai mare i-a deschis ușa către producțiile de la Hollywood, iar ea a apărut în comedia Pantera Roz, regizată de Blake Edwards, și în filmul lui Sergio Leone, Once Upon a Time in the West, în 1968.

Cariera lui Cardinale a avut o lovitură grea în anii 1970, după ce s-a despărțit de producătorul de film Franco Cristaldi pentru a începe o relație pe viață cu cineastul Pasquale Squitieri, cu care a avut o fiică, tot pe nume Claudia. Cristaldi le-a cerut prietenilor și asociaților din industria cinematografică italiană să o ostracizeze pe Cardinale, ceea ce a dus, de exemplu, la refuzul lui Visconti pentru ultimul său film, Inocentul, în 1976.

„A fost un moment foarte delicat. Am descoperit că nu aveam bani în contul bancar”, a spus Cardinale despre acea perioadă. În cele din urmă, Franco Zeffirelli a venit în ajutorul ei, distribuind-o în miniseria de televiziune din 1977, Isus din Nazaret. Apoi a continuat să lucreze cu alți regizori europeni, inclusiv Werner Herzog și Marco Bellocchio.

Cardinale, cu voce răgușită și fumătoare la nesfârșit, avea reputația de femeie extrem de independentă și cu spirit liber, care cândva sfidase protocolul Vaticanului apărând la o întâlnire cu Papa Paul al VI-lea într-o fustă mini.

Stabilită o mare parte a timpului în Franța și prietenă cu președinții Francois Mitterrand și Jacques Chirac, Cardinale s-a orientat spre teatru la începutul acestui secol, câștigând aplauze pentru aparițiile sale pe scenă. A continuat să facă filme în diverse limbi europene până târziu în viață, apărând în serialul TV elvețian Bulle în 2020.

Premiată pentru întreaga carieră la Festivalul de Film de la Berlin din 2002, ea a spus că actoria a fost o carieră minunată. „Am trăit peste 150 de vieți – prostituată, sfântă, romantică, tot felul de femei – și este minunat să ai această oportunitate de a te schimba”, a spus ea. „Am lucrat cu cei mai importanți regizori. Mi-au dat totul.”