Cum faci artă ilegală pe pereţii Clujului

Să pictezi pe pereţi poate fi uşor, cu o carioca în zece secunde, sau greu - cu spray-uri, mai multe zile, cu un ochi pe patrulele de poliţie. ziuadecj.ro a vorbit cu doi astfel de artişti şi arată de ce oraşul e invadat de mâzgăleli, în vreme ce adevăratele capodopere sunt ascunse prin ruinele zonei industriale.

Paul Cotoc are în spate ani de zile de pregătire teoretică, dar şi practică, în arte plastice: le-a învăţat în gimnaziu şi liceu, iar apoi la facultatea de grafică a Universităţii de Arte şi Design (UAD). La fel, Andrei Clompoş: a absolvit liceul de arte plastice în Bistriţa, apoi facultatea şi masterul la UAD.

"Primul graff l-am făcut prin 1994 în Bistriţa", spune Cotoc. "Am încercat toate formele de artă estetică posibile. Graff-urile sunt underground şi ilegale, şi mult mai la vedere decât orice lucrarea de "artă", pot spune multe publicului. Au şi un public mult mai variat decât o lucrare într-un muzeu sau o galerie de artă".

Pe Paul Cotoc l-au împins spre arta stradală pereţii goi. "Arătau mai bine cu un desen pe ei, şi încă mă atrag. Vizual, un oraş poate fi ajutat cu street art foarte mult, să nu mai arate atât de gri şi de monoton", explică el.

Cei care pregătesc candidatura clujului pentru viitoarea capitală culturală europeană spun că arta de aici, dar şi potenţialul oraşului, se apropie de specificul Berlinului. Cotoc râde: "Am stat în Berlin o lună. Nu are nicio treabă street art-ul din Cluj cu cel de acolo. Clujul e la început cu street art-ul adevărat, la început cu grafferi buni care nu scriu doar numele lor, un crew sau un tag. În Berlin se face chestia asta de multă vreme şi la alt nivel. Până o să fie în Cluj măcar atâtea graff-uri sau street art cât au fost doar pe zdul Berlinului, fără să luăm în considerare restul oraşului, mai este".

Una dintre lucrările reprezentative Cotoc este un "piece" - aşa cum se numesc graffiti-urile - de sub podul Mărăşti (foto mai jos). "Nu are un mesaj anume", spune el. "Fiecare poate înţelege ce vrea: mişcare, evadarea din urban, din problemele zilnice...".

O plimbare prin centrul Clujului arată destul de limpede că "piece"-urile de impact, muncite şi de calitate, sunt foarte rare, inundate de "tag"-uri şi stencil-uri - semnături cu carioca ori figuri prefabricate vopsite cu spray pe pereţi. Un alt graffer din Cluj, Andrei Clompoş (foto jos), explică: "Sunt mulţi care au pus mâna pe un spray sau un marker şi cred că au făcut ceva tare, dar ei nu au nicio treabă. E o cultură de stradă pe care e greu să o prinzi repede. Stencil-urile şi tag-urile sunt multe pentru că se fac uşor şi repede; un big piece necesită timp, creativitate, materiale, şi sunt ascunse pentru că nu sunt legale".

 

Istoricul de artă Alexandru Revnic explică şi el: "În Cluj cel mai mult se pune accent pe marcarea teritoriului: se folosesc mult tag-urile, bombing-ul şi throw up-urile. Există un mesaj, în primul rând unul egoist - marchează teritoriul, vor să arate că există. Apoi, mai e mesajul social, ceva împotriva sistemului.". În schimb, însă, unele lucrări mai elaborate fac diferenţa: "începi de la o semnătură pe zid, prinzi un perete numai al tău, acolo poţi creşte şi poţi face un masterpiece".

Vezi mai jos un documentar şi mai multe declaraţii:

"Nu prea există un fenomen al graffiti-ului, din păcate", subliniază şi Laurenţiu "Irlo" Alexandrescu. "În afară de doi grafferi, Risko şi Sin, nu pot spune că văd activitate pe străzi, cel puţin în centru. Ca stencil-uri şi tag-uri, ce văd pe străzi nu mi se pare nici saturaţie nici calitaţie (sic-n.red.). În comparaţie cu Timişoara sau Braşov, fenomenul e încă timid. Nu mai există niciun shop specializat pe graffiti, nu mai există nici modele de urmat, cei care erau activi au plecat din oraş. Fără să fiu pesimist, e cam trist, sper să se schimbe cumva curând ceva". La fel ca alţi grafferi, şi el subliniază că, mai mult decât graffiti-uri, şansa Clujului e street art-ul. "Eu mizez mai mult pe murale, street art, intervenţii în spaţiul public, decât pe graffiti", spune el. "Şi în direcţia asta cred că va fi un boost în următorii ani; ştiu că se aplică tot felul de proiecte pentru capitala culturală 2015 (Capitala Europeană a Tineretului-n.red.). Voi mai apărea şi eu cu oameni de prin ţară să facem calcani cât mai mari".

Pentru că pun mai mult accentul pe street art, nici Cotoc şi nici Clompoş, deşi cu lucrări reuşite la activ, nu se consideră "grafferi". "E o mare diferenţă între "U dragoste amore scris pe un perete de un junior cu un spray rămas de la o vopsitorie auto şi un street art sau un graff bun", spune Cotoc.