Povestea de succes a unui profesor clujean în SUA

A studiat şi predat la două dintre cele mai mari universităţi din lume, a dat mâna cu liderii politici ai Americii, iar astăzi vrea să se întoarcă şi să le explice românilor că nimic nu e imposibil.

E greu de spus cine dintre preşedintele Obama şi Dan Nechita, un clujean de 32 de ani, a rostit primul motto-ul devenit deja celebru "Yes, we can" ("Da, putem!"). Cert este că, în 2006, când drumurile lor s-au intersectat, românul culegea deja roadele unei gândiri din cale-afară de optimiste.

Pentru Dan, decizia de a pleca pe Tărâmul Făgăduinţei, în 2002, a fost mai curând un salt în gol decât speranţa la o viaţă mai bună. „Am venit în SUA pentru studiile soţiei şi am început şi eu facultatea aici. Plecarea nu a fost o evadare, ci o despărţire grea de familie şi prieteni", povesteşte tânărul. A învăţat mai întâi la un colegiu de stat, dar s-a transferat ulterior la Columbia, o universitate particulară din New York, „leagănul" multora dintre actualii miliardari ai lumii.

Şansa lui s-a numit Jack Kent Cooke Foundation, o organizaţie care sponsorizează tinerii cu potenţial academic uriaş şi care i-a acordat o bursa de 30.000 de dolari pe trei ani plus alţi 50.000 de dolari pentru doctorat.

Dar tranziţia nu a fost uşoară. În fiecare duminică îşi lua rămas bun de la soţia şi băiatul care locuiau în casa lor din zona Washington, D.C. şi pleca pentru a locui jumătate din săptămână în campusul universităţii, aflată în New York.

Sacrificiul de a trăi simultan în două dintre cele mai „fierbinţi" zone ale Americii, New York şi Washington, i-a deschis însă oportunităţi de carieră la care nici nu îndrăznea să viseze. În 2006, la Washington, a avut ocazia să facă un stagiu de practică la postul de televiziune ABC News, ca membru al unui grup restrâns de reporteri care transmiteau informaţii clasificate staffurilor de campanie ale viitorilor candidaţi la preşedinţia Americii.

„Am participat la evenimente cu Barack Obama, Hillary Clinton, John McCain şi alţii cu ambiţii prezidenţiale, încă neanunţaţi. A fost o experienţă de neuitat, mai ales că eram un tânăr care circula cu metroul şi sandviciul în ghiozdan, dar se pricopsise cu o legitimaţie de presă", se descrie cu modestie, Dan.

Doi ani mai târziu, a lucrat în cadrul Institutului de Război şi Pace „Arnold A. Saltztman", cot la cot cu dascălii de la cursuri. „Întreg centrul era o oază academică desprinsă dintr-un film: profesorii, persoane cu nume răsunătoare la nivel internaţional, veneau la muncă înainte de program, din pasiune", rememorează cu entuzism tânărul, care a absolvit universitatea cu o diplomă în Economie şi Ştiinţe Politice.

În 2010, a fost admis la un doctorat în Securitate Internaţională la Universitatea „George Washington", printre cele mai scumpe instituţii de învăţământ din lume, unde a devenit între timp asistent universitar. Scaunul de la catedră i-a oferit o perspectivă nouă asupra tinerilor americani. „Am descoperit studenţi slabi, care au dificultăţi în a se menţine la nivelul minim acceptabil, şi studenţi extraordinari, care mă uimesc prin puterea analitică", spune românul.

Comparând, inevitabil, cele două sisteme de învăţământ, Dan a găsit şi hibele care îi pun pe români în dezavantaj major, iar fenomenul plagiatului este una dintre ele: „Lipsa integrităţii academice este un virus moral al sistemului nostru, iar asta se vede şi la Bac. După standardele americane, a «împrumuta» fără atribuire mai mult de patru cuvinte consecutive dintr-o altă lucrare se numeşte plagiat".

Anii petrecuţi în SUA au trezit în Dan Nechita dorinţa de a-şi schimba ţara lăsată la mii de kilometri distanţă. „În 2015, la terminarea doctoratului, aş vrea să mă întorc în România. Mă pregătesc să lansez o companie de consultanţă pe relaţii economice între România şi SUA, dar mi-ar plăcea să fiu implicat în proiecte cu impact pozitiv pentru ţară", promite Dan. Între timp, continuă să-şi facă mesajul cunoscut tuturor tinerilor care au de ales între confortul străinătăţii şi dragostea familiei de acasă: „Le spun să aibă curajul de a încerca şi de a greşi, de a face ce-şi doresc, fără a se crampona de aşteptările altora".

 

Citeşte articolul integral pe evz.ro.