Am să mor și nu am să prind Cluj - București pe autostradă

Am să mor și nu am să prind Cluj - București pe autostradă

Titlul nu este o metaforă. Am realizat că am să mor înainte să șofez Cluj-Napoca – București doar pe autostradă.

În 2019, statistica arăta că în România speranța de viață a unui bărbat este de 72,9 ani, iar speranța de viață sănătoasă, de doar 67 ani. Așadar, după 67 ani, cel puțin statistic, dacă nu am grijă, îmi va fi greu să șofez cei 350 km (cam atâția sunt pe hârtie) de autostradă.

Și cel puțin statistic, în 20 de ani am să mor; or, știm că e imposibil să se poată construi în 20 de ani autostrada care “unește România”. Este ora 15:00, am făcut peste șase ore din Cluj până în Prislopu, asta și pentru că la volan este colegul meu, cel mai disciplinat șofer din câți există.

Waze îmi arată că de aici coada este până la Autostrada A1. Șoferii profesioniști au să-mi spună că a fost greșeala mea să plec cu mașina azi, când toată lumea se mișcă după minivacanță, iar tirurile care au fost trase pe dreapta în ultimele zile sunt și ele în mișcare compensatorie.

Așa se explică traficul infernal, practic o coloană neîntreruptă de mașini de la Cluj și până aici. Dar traficul aglomerat este de înțeles, și nu despre asta scriu acest scurt jurnal de călătorie. E o zi splendidă, excelentă pentru construcții. Pe tronsonul Aiud – Albă Iulia practic nu se lucrează, una-două utilaje din 10 în 10 km.

La nodul rutier din Sebeș nu se lucrează. Pe Sebeș – Sibiu autostrada este distrusă, se circulă pe foarte multe lungimi pe o singură bandă. Nu se lucrează decât în 2-3 locuri. Pe tronsonul Sibiu – Boită se văd mugurii de teren pregătit, dar nu pare să se lucreze undeva. Am avut noroc, nici un accident pe Valea Oltului, dar, surpriză, se lucrează la rosturi și de aceea în două locuri se merge pe un singur sens, la paletă.

Iar pe porțiunea Boita – Râmnicu Vâlcea și apoi Pitești nu a început nimic; înțelegem cu toții că în ținuturile Meșterului Manole este puțin probabil ca în 20 de ani să facem o autostradă. Cine nu crede să se uite la ruinele viaductelor căii ferate dintre Curtea de Argeș și Râmnicu Vâlcea, începută de Ceaușescu în 1979.

Costul unei călătorii pe autostrada de 350 km este de mai puțin de 150 lei/persoană, care se reduce proporțional cu numărul de persoane din mașină. Și faci cu mașina sub trei ore, adică tot atât cât faci cu avionul (socotind drumul de aeroport, așteptare, îmbarcare, debarcare), care este cu mult mai scump.

Știți cine merge astăzi cu avionul și face sub trei ore Cluj – București? Da, politicienii și guvernanți, cei rupți de realitatea de orice fel a României, cei care dau vina pe predecesorii lor pentru starea jalnică a infrastructurii. Așadar, după aproape șapte ore sunt pe A1, iar Waze îmi arată coadă de intrare în București până la Ciorogârla.

Un Cluj – București de opt ore - o zi de muncă – care trebuia făcut în trei ore încă de acum 6-7 ani, dacă ne uităm pe Master Planurile istorice. O să mă întrebați de ce nu-mi văd de treabă și de medicamentele mele și nu las opiniile astea fără utilitate, pentru că oricum știm cu toții situația și ne-am obișnuit cu ea. V-am explicat în titlu, pentru că am să mor și nu am să prind Cluj – București pe autostradă.

Dragoș DAMIAN
CEO Terapia Cluj

loading...
Comenteaza