Dragoș Damian: Cum să ne ținem copiii în țară. Să sprijinim proiectul primarului Emil Boc

Scurtă notă de atenționare: nu este o opinie tip “omagiu fierbinte conducătorului suprem”, ci una care va conține limbaj explicit ce va enerva pe unii dintre cititori.

Să ne ținem copiii acasă, în România, este desigur un proiect prin care ne gândim la viitor, la care trebuie să rezoneze cei peste 2 milioane de “decreței”, născuți între 1967-1972 – mă număr și eu printre ei - care au copii de vârstă fetelor primarului și care trăiesc cu teama că aceștia vor pleca în altă parte în căutarea fericirii.

Înainte de a face considerații în baza unor observații empirice, ar trebui să avem o cercetare sociologică serioasă pentru a înțelege de ce pleacă tinerii de 20-30 de ani din țară și cum îi putem reține sau aduce înapoi – astfel încât îi provoc pe cei de la IMAS, CURS, IRES, Avangarde, etc., să facă un sondaj urban / rural care să ne clarifice unele dintre întrebările de mai sus.

Ultimul sondaj, datat din 2019 și realizat de Europa FM / IMAS, arată că o fac din cauza neîncrederii în autorități și a corupției. Nu vorbim aici de circa 1-2% dintre copiii noștri, genii, care pleacă din țară pentru că sunt recrutați de universități, institute de cercetare, companii multinaționale, șamd, și care vor schimba lumea lucrând în organizațîi performante.

Nu vorbim nici de exploratori, de curajoși, de super-talentați, de “cetățenii universali”, cei cărora nu le lipsește nimic ca să rămână, dar România este pur și simplu un loc prea mic în care să-și facă o carieră și un nume pe cont propriu. Alți 1-2%.

Vorbim de restul tinerilor care vor să plece din România – absolvenți de învăţămânat superior, medicină, IT, inginerie, drept, finanțe, etc. sau de meseriași calificați, sudori, șoferi, macaragii, mecanici, etc. - pentru că nu se regăsesc în sau nu se adaptează la modul în care funcționează țara noastră. De ce? Și de aici începe limbajul explicit.

1. Sistemele de învățământ, de sănătate, de investiții și de administrație publică sunt acaparate de dinastii familiale și de încrengături politice. Nu poți face o carieră dacă nu pune o vorbă bună Domnul / Doamna Doctor, Domnul / Doamna Profesor, Domnul / Doamna Președinte, Domnul / Doamna Senator. De fapt, să dăm cărțile pe făță, sistemul de educație, de sănătate, de investiții și de administrație publică sunt “privatizate”, au devenit sanctuare în care intri doar dacă ai rude și legături politice, iar dacă nu le ai pe acestea, atunci ai bani să iți cumperi poziția;

2. Sistemul de educație este rupt de piața muncii, generând celebrii analfabeți funcționali, asta pentru că puzderie de colegii sau facultăți care beneficiază de un PR sclipitor nu sunt de fapt decât niște simple sinecuri familiale sau politice care nu au cum să promoveze meritocrația. Un dascăl de colegiu sau de facultate nu poate vorbi de competiție și competență dacă toată familia este angajată pe lângă el;

3. Mediul privat antreprenorial caută oameni “îndoielnic” de bine pregătiți pe care să-i plătească la negru, pentru că fiscalitatea muncii este copleșitoare. Iar companiile internaționale, “criminal” de eficiente, plătesc exact cât fac absolvenții analfabeți funcționali produși de facultăți, pentru că sunt obligați să bage milioane de euro în instrucție. Nu e de mirare că mulți tineri pleacă din țară pentru că sunt sătui de cercul vicios - “Nu te pot angaja că nu ai experiență!” “Dacă nu mă angajează nimeni cum să am experiență?”.

4. Nu avem că țară nici o strategie economică până în 2030, în așa fel încât tinerii să poată să își gestioneze studiile și cariera. IT-iști pot lucra de pe un laptop de oriunde. Vorbim însă de ingineri, biologi, chimiști, arhitecți, finanțiști, sudori, electricieni, mecanici, fierari-betoniști, tractoriști, etc., aducători de valoare adăugată. Astfel încât fă bine și caută un job călduț și bine plătit la stat, în administrația publică, sau roagă-l pe tata cu bani să te angajeze dacă a prins un contract public sau să te bage la o firma internațională de avocatură sau consultanță. Cam astea sunt opțiunile dacă nu avem o foaie de parcurs economic până în 2030;

Susțin, inclusiv financiar, orice proiect care să ne țină copiii în țară, cu condiția să nu fie legat de un partid politic, ci să fie un efort al întregii societăți. Așa că susțin proiectul primarului Emil Boc, personalitatea în care românii au cea mai mare încredere, cu condiția ca proiectul sau să nu fie legat de o ideologie politică, ci de o viziune privind viitorul României.