Daniel Tamaș, antreprenor: "Taxele sunt furt / În realitate, ele nu sunt despre binele comun, ci despre putere și control"

Scriu cele de mai jos în contextul situației curente din România.

Situație în care oameni gen Iancu Guda și alți economișți, nu doar că sugerează că taxele sunt bune, dar din ce văd chiar presupun că antreprenorii ar plăti taxe și mai mari - premisă greșită din toate unghiurile și cusăturile posibile, evident: din punctul meu de vedere. 

Dacă statul poate să creeze bani din nimic prin Banca Centrală, de ce ne mai obligă să plătim taxe? Dacă ar fi vorba doar de finanțarea serviciilor publice, ar putea tipări bani și ar rezolva problema. Totuși, taxele există. De ce? Pentru că, în realitate, taxele nu sunt despre binele comun, ci despre putere și control.

1. Originea taxelor nu e “contractul social”

Taxele nu au apărut ca un acord între oameni și conducători. În istorie, cei puternici – regi, împărați, cuceritori – au impus taxe celor slabi. Nu exista opțiunea de a refuză. Era pur și simplu plata pentru a nu fi pedepsit, exact cum funcționează un racket mafiot. Max weber spunea că statul e acea organizație care deține monopolul violenței legitime într-un teritoriu. Exact acest monopol permite statului să ne ia o parte din venituri fără să putem spune “nu”. Spune după mine: taxele sunt furt.

2. “Dar taxele finanțează servicii publice” – o justificare inventată târziu

Abia după iluminism și apariția democrațiilor a apărut ideea că taxele ar fi “prețul civilizației”. În realitate, taxele erau deja acolo, impuse cu forța, iar ulterior au fost prezentate ca o datorie morală. Faptul că ulterior o parte din bani au fost folosiți pentru drumuri, școli sau spitale nu schimbă natură coercitivă a taxării. Nu e un contract voluntar dacă nu poți să refuzi. Spune după mine: taxele sunt furt.

3. Statul ar putea tipări bani, dar nu vrea să renunțe la control

Mulți spun: “dacă am renunța la taxe și statul ar tipări bani, ar apărea inflația”. Realitatea e că și astăzi statul tipărește bani prin bănci centrale. Tipărirea excesivă de bani există deja, doar că efectele ei – inflația și pierderea puterii de cumpărare – sunt o formă ascunsă de taxare. În plus, obligându-ne să plătim taxe în moneda statului, acesta ne forțează să folosim acea monedă. așa se menține cererea pentru ea și astfel își păstrează controlul asupra economiei.

Spune după mine: taxele sunt furt.

4. Inflația – cealaltă formă de taxare

De-a lungul istoriei, conducătorii au recurs la “devalorizarea” monedei: românii scădeau conținutul de argint din monede, regii medievali tăiau marginile banilor, iar astăzi băncile centrale creează bani digitali. În toate aceste cazuri, puterea de cumpărare a oamenilor scădea, exact ca și cum li s-ar fi luat bani din buzunar. Asta e tot o formă de taxare, doar că mai subtilă. Spune după mine: taxele sunt furt.

5. “Taxele nu sunt furt pentru că statul ne dă drepturi” – un argument circular

Unii filozofi spun că proprietatea există doar pentru că statul o garantează. Asta presupune din start că statul are legitimitatea de a decide ce e al cui. În realitate, oamenii dețin proprietăți și resurse prin muncă și schimb voluntar, iar statul se interpune că proprietar suprem care decide cât din ceea ce produci îți lasă. Faptul că îți ia bani cu forța și apoi îți dă înapoi o parte nu înseamnă că nu ți i-a furat inițial. Spune după mine: taxele sunt furt.

6. De ce, în final, taxele sunt furt

Dacă nu poți refuză plata și dacă ești amenințat cu sancțiuni, popriri sau închisoare dacă nu plătești, atunci nu mai vorbim de un contract. Vorbim de o relație de dominație. Statul folosește monopolul asupra violenței pentru a lua resurse de la oameni și apoi justifică acest lucru prin “binele comun”. Adevărul e că, istoric, taxele nu au apărut pentru binele oamenilor. Ele au fost și rămân un mecanism de extracție a resurselor prin forță.

Dacă ceva e luat de la tine fără acordul tău și sub amenințarea pedepsei, cum se numește? Furt. Dacă furtul e făcut prin lege, îi spunem taxe.

De ce e furt? Pentru că nu tu decizi dacă vrei să participi. Bun, participi, dar vrei în schimb altceva (acel contract), dar dacă nu se întâmplă? Nimic. Tu/eu doar plătești în continuare fără vreo consecință. "Da ba prostule, avem alegeri" - așa și? Nu e nimeni responsabil, se vede clar. Dintr-o dată mi-e plin feed-ul de "trebuie să terminăm cu sinecurile" - acest cuvânt mega supra extra utilizat că are aceeași valoare cu "mi-asum".

În caz că probabil nu a fost clar din text: taxele sunt furt.

Daniel Tamaș este un antreprenor clujean cu investiții în companii care promovează tehnologii inovatoare precum blockchain și AI, cofondator și CEO al WAM. Îl găsiți pe Linkedin sau Twitter. Cu experiență vastă într-o gamă largă de sisteme digitale, limbaje de programare și strategii de business, Daniel Tamaș este, de asemenea, activ în zona de consultanță, oferindu-și expertiza how unor clienți instituționali precum Guvernul din Dubai sau unor start-up-uri din Marea Britanie, SUA și România.