Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj: S-a închis Clujana (...) În 5 ani, acolo va trona um mall, clădire de birouri sau locuințe de 3000-4000 de euro pe mp / S-a încheiat un capitol de 111 ani

Știrea nu e știre, de fapt, Clujana e închisă de mai multă vreme, dar acum se mișcă documentele pe repede-înainte. Este o zi tristă pentru clujenii nostalgici, cei mai tineri au să vadă știrea ca pe un fapt divers: „au mai închis ăștia o fabrică, și ce?”

Apoi o să citiți în online informații tăios de tehnice, într-un limbaj pe care doar FSEGA, ASE, BNR, ASF, ANAF și băncile îl vor înțelege.

Ca industrialist, deși bănuiam că este o problemă mai degrabă de „când”, și nu de „dacă”, în inima mea speram să se gasească totuși o soluție. Lohn pentru marii retaileri gen Humanic, CCC, Bugatti, Benvenuti, dupa modelul lohn-ului din îmbrăcăminte. O aplicație online deșteaptă, că tot e Cluj-Napoca Mecca IT-iștilor. O privatizare strategică, chiar și pe 1 leu, vânzarea către un grup din domeniu chemat la Cluj-Napoca spre a-l convinge de valoarea investiției. La naiba, un apel la un efort public, „Clujeni, cumpărați o pereche de pantofi Clujana, ca să ținem în viață o marcă de 111 ani, sunt pantofi care au încălțat străbunicii, bunicii și părinții voștri!”.

De ce este devastatoare știrea, mult mai tristă decât cea prin care aflăm că s-au închis celelalte 10-20 de fabrici din Cluj-Napoca? Pentru că am crezut în promisiunile autorităților, care au insistat că vor remedia problemele. Pentru că se întâmplă acum, în 2022, când avem nevoie de industrializare. Dacă timp de 30 de ani când am dat jos 7000 de fabrici ni s-a spus că erau necompetitive, energofage, neperformante – minciuni gogonate! – ăstăzi nu ar trebui să mai dăm jos fabrici, argumentele (mincinoase) din cei 30 de ani nu mai au nici o valoare în 2022.

Nu are sper nimeni nici o îndoială că în următorii 5 ani acolo va trona un mall unde se vor vinde produse din import, inclusiv pantofi fabricați în Polonia, Ungaria, Germania, Italia, iar asistenți de vânzări vor fi absolvenți ai facultăților din Cluj-Napoca. Sau o clădire de birouri. Sau un ansamblu de locuinte, 3000-4000 Euro / mp.

Singurul lucru bun, probabil, este că angajații rămași, dacă au mai rămas, vor fi repede absorbiți de alți angajatori, având în vedere criza enormă de forță de muncă din România.

Chiar dacă parcurile industriale din județ au operatori cu activitate de producție, în Cluj-Napoca îi numeri pe degetele de la o mână pe cei rămași. Un oraș fără un mix de industrii care să se complementeze unele pe altele, care să dea de lucru absolvenților de licee și facultăți indiferent de valoare acestora, care să prelucreze materiile prime din zona, care să genereze lanțuri de aprovizionare și IMM-uri pe verticală și orizontală, este o victimă sigură în cazul unor crize, care sunt tot mai complicate.

Așadar, s-a încheiat un capitol de 111 ani, în curand n-am să mai văd de la geamul meu binecunoscutul pantof de pe acoperiș, emblema Clujana. Duminica când mergeti la mall o sa cumpărati pantofi fabricați în Polonia, Ungaria, Germania, Italia, din fabrici la fel de vechi, dar care au rămas în picioare.