Dragoş Damian, CEO Terapia: Guvernul României este total rupt de realităţile industriei farmaceutice

Dragoş Damian, CEO Terapia: Guvernul României este total rupt de realităţile industriei farmaceutice

O parte din opinia de mai jos a mai fost publicată în 2019, când erau semnale mai mult decât clare că se încearcă punerea pe butuci a fabricilor de medicamente din țară. 

Abonează-te pe   Poza noua 31.03.2021
Pentru mai multe informaţii de ultimă oră vizitează pagina principală ZIUA DE CLUJ

În prezent am ajuns să avem cea mai slabă industrie de medicamente din zona Central Europeană și cea economică Euro-Asiatică. Peste 10% din deficitul de balanță comercială vine din zona medicamentelor.

Și, dacă era după fostul Ministru de Finanțe Florin Citu, și astăzi aveam un clawback de 27%, fapt care ar fi ușurat închiderea fabricilor din țară.

Desigur, nu este vină guvernanților că habar n-au cu ce se mănâncă domeniul. Ministerele și administrațiile mustesc de consultanți și lobisti pe statele de plata ale importatorilor, care scriu legislație despre medicamente deși nu au intrat în viață lor într-o fabrică. Și asta în timp ce reprezentanții fabricilor din țară tac chitic, cu speranța că mai prind încă o zi.  

Mai ticălos este încă că în ciuda angajamentelor sforăitoare nici după pandemie nu s-a făcut nimic pentru a avea mai multe medicamente fabricate în țară. Nimic în PNRR, nimic bani atrași din EU4Health, nimeni în Parlamentul UE care se ceară sprijin pentru că fabricile din țară să producă, de exemplu, injectabile pentru AȚI, antibiotice, oncologicele esențiale sau paracetamol pentru întreagă UE. Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia au ajutor de stat țintit pentru industria farmaceutică; drept urmare, fiecare dintre aceste țări are exporturi mai mari decât toată cifra de afaceri a industriei din România la un loc.

În final,redau încă o odată decalogul rațiunilor pentru care ar fi de dorit că România să nu aibă industrie de manufactură de medicamente, țintă imediată fiind să aducem totul din import iar cea cu bătaie lungă, să nu mai exportăm.

1. A două piață că mărime din Europa Centrală și de Est ECE.

Nu atât dimensiunea în sine a pieței de medicamente din România este importantă cât efectul de baza și nevoile neacoperite datorită unui sistem sanitar ineficient. Astfel încât spre a acoperi nevoile pacienților români, importatorii nu au nevoie de competiție de la fabricanții din țară.

2. Poziția geostrategică

Exporturile din România țintesc și acoperă foarte bine zona țărilor din fosta URSS, Orientul Mijlociu și Asia Continentală. Deranjează, nu-i așa, prezența unor fabrici în România care au astfel legături comerciale cu piețe emergente de sute de milioane de locuitori

3. Situri moderne de fabricăție

Deși are o tradiție de aproape 100 de ani, după investiții de peste 500 milioane de Euro în ultimii 15 ani, fabricatia de medicamente din România,  are probabil cea mai modernă infrastructură tehnlogica din ECE, putând produce orice tip de medicamente. Asta deranjează din nou foarte tare.

4. Resursă umană

Peste 5000 de oameni foarte bine pregătiți lucrează în manufactură de medicamente din România. Și alte 10000 de  joburi sunt create pe orizontală și vertical. Așa încât este mai util că fabricile din țară să se închidă și cei peste 5000 de specialiști să se alăture migrației selective de resursă de muncă calificată din România.

5. Costuri reduse de operare

Costurile reduse, eficientă operațională și productivitatea înalta sunt atu-uri de succes pentru prețuri reduse de vânzare. Nimeni nu își dorește însă că din fabricile din România să plece în UE medicamente mult mai competitive că și preț.

6. Taxe și impozite plătite în România

Cam 1 miliard de lei pe an plătesc fabricanții de medicamente din România în taxe și impozite către statul român, bani care rămân pentru școli, spitale, șosele. Nu este mult raportat la alte industrii, dar nu vrem să riscăm nimic – pentru că prin închiderea propriilor fabrici de medicamente România va avea un deficit bugetar suplimentar, devenind și mai vulnerabilă economic.

7. Producția de medicamente strategice

Injectabile, perfuzabile, antibiotice, vaccinuri (fabrică închisă, punct rezolvat!), nistatina. Sunt țări care visează să aibă așa ceva și nu vor avea niciodată. O astfel de varietate de produse, care ajung inclusiv la export, este probabil elementul care deranjează foarte tare.

8. Ținte pentru terenuri imobiliare

Fabricile din București, Cluj, Iași, Tg Mureș stau pe niște terenuri valoroase, pe care mai bine s-ar construi ansambluri rezidențiale, mall-uri, clădiri de birouri – acestea sunt sectoarele economice de valoare adăugată pentru viitorul țării, iar nu fabricile de medicamente.

9. Liderilor de opinie nu le plac medicamentele ieftine

În ultimii 10 ani nu a existat nici măcar un lider de opinie care să vină într-o fabrică de medicamente să întrebe ce nevoi avem, cum pot ajută. Sponsorizări cer, dar ajutor nu au dat niciodată. Mai bine medicamente din import, au state de plata generoase.

10. Peste 3000 de fabrici închise după anul 1996

Odată cu lichidarea a mii și mii de fabrici au fost puse la pământ sectoare întregi de industrii prelucrătoare, România devenind captivă în întregime importurilor. În baza acestor experiențe este recomandabil să se închidă și fabricile de medicamente, astfel încât să putem aduce totul din import.

Articol publicatt în zf.ro. 
 

⇒ Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte ZCJ.RO pe FACEBOOK şi pe Instagram

loading...
Comenteaza