Dragoş Damian, Terapia Cluj: Să delapidezi 18 milioane de lei nu e uşor. Directoarea companiei farmaceutice care a făcut-o este eroina zilei. Dorim s-o felicităm şi s-o rugam să ne spună şi nouă cum a reuşit

Presa a bubuit ieri (20.07.2023 - n. red.) cu știrea despre o directoare - nu e clar, generală sau financiară - a unei companii farmaceutice – au fost mai multe variante despre ce companie este vorba - care a delapidat 18 milioane de lei – sunt variante de sume în funcție de unde citești știrea – și care în final a fost „destructurată” și apoi plasată în arest.

Breaking news-ul a fĂcut Înconjurul televiziunilor, online-ului și social media lăsând mult în urmă ca rating și audiență știrile despre mârșăviile îngrozitoare la care au fost supusi seniorii noștri în azilele groazei, o rușine pe obrazul României despre care probabil se va uita repede, doar intrăm în curând în campanie electorală. Ironic dacă stai sa te gândești unde am ajuns, de la Ana Aslan la Ștefan Godei, cum comenta un prieten din presă…

Revenind la delapidare și la știrea din care nu rezulta modul de operare dar în care abundă cash, mărci de parfumuri de lux, bijuterii, poșete și îmbrăcăminte de designer și vârf de știre, super-ceasuri de colecție, prima reacție a tuturor celor care lucrează în corporații (se pare că este vorba despre o corporație) dar nu numai a fost: cum a reușit?

Avem sute de audituri interne si externe, raporturi de conformare cu zeci de rubrici de completat, cel puțin 2 inspecții pe an de la centrală – inspectiile ANAF sunt floare la ureche pe lângă o inspectie fiscală, de taxe și trezorerie de la centrală. Avem politici financiare interne dure, revizuite permanent, trebuie să facem dovada că toti angajații le cunosc, indiferent de department, că au sau nu responsabilități financiare. Avem proceduri de segregarea responsabilitătilor și avem practici de multiple semnături în banca; desigur, totul se mișcă electronic în aplicații.

Apoi, nu mai vorbim de auditul anual facut pentru rapoartele financiare de către auditorii externi independenți, care este „on top of” celelalte audituri care au loc pe parcursul tuturor celorlalte 12 luni. New entry, auditul pe SAF-T și pasul următor, auditul de ESG.

Am lăsat auditurile și inspectiile externe separat. ANAF, direcția de sănătate publică, inspecția de mediu, inspecția muncii, inspecția ISU, și multe altele. Numai cine nu vrea nu ne inspectează.

Apoi, fiind vorba de industria farmaceutică, un caz aparte în acest context, avem audituri de bună practică de fabricație, de bună practică de laborator, de bună practică de studii clinice și încă vreo câteva audituri de ISO. Veți spune că nu au legătura cu auditurile financiare care se fac, dar demonstrează totuși ce mecanisme dure de control exista în orice companie din acest sector industrial care are standarde foarte înalte de bună practică.

Uneori colegii din financiar, atunci când se termină un audit și imediat începe o inspecție, se întreaba supărați: noi când mai lucrăm?

Și totuși, iată că reușește cineva o astfel de performanță, notabila, pe care în următorii ani literatura de specialitate o va analiza, pe care autoritățile o vor folosi ca precedent pentru a face inspecții de tipul „presupus și mai vinovat” și din studiul căreia câțiva consultanți își vor scrie doctorate privind măsurile de corecție și prevenție.  

Mai presus de orice, un lucru este clar, să nu-l mai înjurăm pe Premierul Marcel Ciolacu când spune că vrea să pună taxe și impozite suplimentare. Dacă așa ceva este posibil pentru uzul personal al unui angajat cine știe ce este posibil pentru uzul personal al patronului sau administratorului.

Ceva este comun în acest caz și în cel al mârșăviilor la care au fost supuși seniorii nostri în azilele groazei, toți cei din jur nu au spus nimic pentru că nu știau absolut nimc. Nu?

Opinie publicată în ZF.