Ministerul Sănătății ar trebui desființat

Ministerul Sănătății ar trebui desființat

Ministerul Sănătății ar trebui desființat. Sistemul sanitar funcționează și fără, nu este vorba despre pacienți sau de pandemie, ci despre cum să înșfaci miliardele de lei alocate spitalelor.

Într-o opinie scrisă după alegeri, când politienii nu știau cum să-și împartă portofoliile, întrebam retoric: “De de politicienii nu vor sănătatea și educația?” Și răspundeam: “Simplu, sunt speriați de ceea ce s-a întâmplat cu ele. S-au transformat în “sisteme incontrolabile” cu o conștiință proprie, având la bază o infrastructură indestructibilă și descentralizată de feude și de sinecuri politice transpartinice sau de familie. Niște coloși imposibil de întors din drum, cu o existența a lor în afară realităților și nevoilor României”.

Acum, schimbând un ministru la trei luni pentru că este de vină că sănătatea a fost adusă la starea de avarie în care se află de către toți cei care au condus-o în ultimii 10-15 ani, avem dovada că “sistemul incontrolabil” din sănătate chiar nu mai poate fi controlat. Și mai cu seama spitalele nu au fost și nu sunt controlate, pentru că în majoritate sunt ale primăriilor și ale consiliilor locale.

De la cartofii cumpărați de bucătării, la firmele de pază, la (mai nou) firmele care controlează testările Covid și până la studiile de fezabilitate pentru spitalele regionale mamut, fiecare bănuț care se mișcă este în vizorul cuiva care și-l adjudecă prin firme de clientelă politică.

De aceea intenția sau reușita schimbării unor directori de spitale duce implacabil la căderea ministrului sănătății. Viitorul nou ministru al sănătății va fi secerat cu o rafală rapidă dacă încearcă să mai schimbe un director de spital, indiferent ce acuzații i se vor aduce.

Pentru că, să-i fie clar domnului ministru, nu este spitalul lui și nu el a pus acolo directorul că să-l poată schimba așa cum dorește. Așadar, să-l lase mai bine acolo, pentru că altfel scripeții și proptelele mașinăriilor transpartinice și de familie se pun în mișcare și ministrul va fi revocat, iar echilibrul invizibil va fi restaurat.

Un scurt inventar al ultimelor 15 luni: management militar la mai multe spitale; tragedia de la Piatra Neamț din vina ministrului Tătaru; scandalurile cu iz politic de la spitalele din Cluj și din Sibiu; tragedia de la Victor Babeș, picătura care a umplut paharul ministrului Voiculescu. Și ironic, ambii miniștri vorbeau tocmai despre preluarea controlului spitalelor de către Ministerul Sănătății...

Sigur, politicienii vor ieși cu pase fine: că la Ministerul Sănătății este nevoie de grijă pentru pacient, de competență, de reformă, de comunicare, de predictibilitate, de gestionare a pandemiei. Dar de fapt sunt exact atributele pe care nimeni nu și le dorește cu adevărat de la un ministru al sănătății, pentru că, dacă ar exista grijă pentru pacient, competență, reformă, comunicare, predictibilitate și gestionare a pandemiei, s-ar opri furtul zecilor de miliarde din finanțarea spitalelor din România.

Sunt voci care spun că actuala guvernare are în plan secret privatizarea spitalelor publice. Poate că nu este clar încă pentru toată lumea, dar ele au fost deja “privatizate” în ultimii 10-15 ani.

DRAGOȘ DAMIAN
CEO Terapia Ranbaxy

loading...
Comenteaza