Daniel Buda a prins gustul politicii de Bruxelles

A ajuns în Parlamentul European urmare a unui joc pervers făcut de Vasile Blaga pentru a-l lega pe Emil Boc de glie în campania electorală. Între timp, Daniel Buda a prins gustul politicii europene şi n-ar mai da rigoarea din legislativul european pe circul penibil din Palatul Parlamentului.

ZIUA de CLUJ a discutat cu singurul europarlamentar cu buletin de Cluj despre criza imigranţilor, Schengen, justiţie, dar şi despre viitoarea candidatură a lui Emil Boc la primăria clujeană.

 

Nu e nici un secret în faptul că aţi candidat la alegerile europene de acum un an la presiunea şefului dumneavoastră de partid, Vasile Blaga, pentru a-i da şah lui Emil Boc. După un an, regretaţi acel pas politic sau a ajuns să vă placă noua experienţă politică?

Înainte de alegerile europarlamentare, domnul Rareş Niculescu a decis să opteze pentru un alt proiect politic. În aceste condiţii, liderii organizaţiilor din regiune şi de la nivel naţional au optat pentru mine ca şi soluţie. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că această calitate de membru al Parlamentului European implică o responsabilitate extrem de mare. Este important ca europarlamentar să ai ocazia să te baţi pentru drepturile fermierilor sau ale cetăţenilor români din diaspora, de pildă, cu un sistem destul de complex şi cu anumite mentalităţi şi de idei preconcepute. Este o experienţă pe care nu o regret deoarece zilnic există noi provocări şi noi situaţii care îmi oferă ocazia de a interveni sau reacţiona în interesul cetăţenilor din România şi nu numai. Pot spune că nivelul politicii dacă vreţi este oarecum superior comparativ cu cel din România, unde dezbaterile se tratează cu o foarte mare seriozitate iar DA-ul este DA şi NU-ul este NU.

 

După opt ani în Parlamentul României, aţi acumulat un prim an în Parlamentul European. Din care poziţie simţiţi că puteţi face mai mult pentru români?

Având în vedere faptul că România este un stat membru al Uniunii Europene, legislaţia din ţara noastră trebuie să ţină cont de directivele europene şi să le transpună pe aceastea din urmă în toate sectoarele de activitate. De asemenea, fondurile europene aferente statelor membre se stabilesc tot de la nivel european. Ca atare, fiecare cetăţean român este afectat pozitiv sau negativ de deciziile luate la nivel european, iar prin calitatea mea de membru al Parlamentului European cred că pot să fac mult mai mult pentru românii din ţară şi din străinătate din această calitate.

Sigur, nu pot să nu subliniez faptul că principala mea satisfacţie a mandatelor în calitate de deputat şi Preşedinte al Comisiei Juridice din Parlamentul României a fost adoptarea celor 4 Coduri juridice: Codul Penal, Codul de Procedură Penală, Codul Civil şi Codul de Procedură Civilă, cu bune şi cu rele. Dar să nu uităm că unde sunt 2 jurişti sunt 3 păreri.

În calitate de deputat, am avut  satisfacţia de a contribui la reuşita unor importante proiecte de dezvoltare la nivel judeţean şi regional, împreună cu echipa PDL Cluj şi mai ales cu domnul Emil Boc şi aici mă gândesc la centurile ocolitoare ale Clujului, Autostrada Transilvania, Cluj Arena, Sala Polivalentă sau extinderea aeroportului. La Cluj a fost o echipă profesionistă, care a ştiut să gestioneze interesul public şi vă mărturisesc că munca în folosul cetăţeanului şi posibilitatea de a contribui la dezvoltarea şi bunul mers al comunităţii reprezintă principala mulţumire şi provocare în acelaşi timp şi pentru acest mandat de europarlamentar. Să nu vă închipuiţi că ceea ce se vede astăzi în Cluj-Napoca sau judeţul Cluj au venit din neant. Toate acestea au presupus multe eforturi şi multe bătălii chiar în propriul partid.

 

Puteţi menţiona măcar un aspect al activităţii parlamentare despre care s-ar putea spune că funcţionează mai bine la Bucureşti decât la Bruxelles şi Strasbourg?

Din păcate, nu am un astfel de exemplu de bună practică din Parlamentul României care să nu se regăsească în Parlamentul European (PE). Aşa cum am spus, în Parlamentul European, nivelul dezbaterilor şi al discuţiilor este extrem de ridicat, totul se întâmplă cu seriozitate şi cu rigurozitate. Deciziile se iau doar după ce toţi paşii au fost respectaţi. Instituţia lobby-ului este extrem de importantă la acest nivel, iar punctele de vedere ale organismelor din afara PE care vor fi afectate într-un fel sau altul de decizii sau directive sunt analizate cu atenţie şi puse în balanţă.

 

De când sunteţi dvs acolo, a existat vreun moment în care europarlamentarii români au acţionat unitar, dincolo de interesele grupurilor politice cărora le aparţin?

În mod cert şi vă dau un exemplu chiar de la nivelul Comisiei de Agricultură din care fac parte unde, în urma unui demers iniţiat de mine alături de colegii mei europarlamentari români, am reuşit să convingem Comisia Europeană să permită agricultorilor români să primească în continuare fonduri din bugetul de dezvoltare rurală 2007-2013 şi după expirarea termenului de 31 decembrie 2015. Acest demers a fost o victorie a noastră, deoarece am reuşit, practic, să evităm nefinalizarea proiectelor fermierilor români, iar exploataţiile agricole să nu fie puse în pericol din cauza considerentelor financiare. Mai sunt exemple, însă acesta a avut rezultate care au adus un câştig direct fermierilor români şi sunt extrem de bucuros că am reuşit acest lucru în PE.

 

Ideea lansată de dvs privind o tentativă de forţare a unei decizii în privinţa admiteri României în spaţiul Schengen în schimbul acceptării de către noi a unei cote de imigranţi a fost preluată de Vasile Blaga şi, mai nou, chiar de Victor Ponta. Pe de altă parte, există voci, nu de neglijat, care spun că actuala criză a imigranţilor pune sub semnul întrebării chiar supravieţuirea spaţiului fără frontiere. Mai rezistă spaţiul Schengen şi, dacă da, mai putem trage vreo nădejde sau, în continuare, interesele economice al portului Rotterdam sunt mult prea puternice?

Cu câteva zile în urmă chiar preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker a declarat în plenul PE cu ocazia susţinerii discursului privind Starea Uniunii, faptul că sistemul Schengen nu va fi desfiinţat, insistând că frontierele continentale au nevoie de o consolidare prin alocarea unor fonduri suplimentare pentru Agenţia UE pentru frontiere externe (Frontex). Şi eu sunt de părere că spaţiul european trece în acest moment printr-o etapă extrem de dificilă de gestionat însă nu cred că Spaţiul Schengen nu va supravieţui unei astfel de crize.

Îmi menţin punctul de vedere cu privire la faptul că România trebuie să intre de îndată în spaţiul Schengen, pentru că îndeplinim toate condiţiile şi suntem furnizori de securitate şi stabilitate în regiune. Mi se pare imoral ca România să fie în afara spaţiului Schengen şi să avem de suferit din această cauză, iar, în schimb, alte state îşi demonstrează vulnerabilitate frontierelor, aşa cum este situaţia din Grecia şi din Italia.

Totodată, consider că ar trebui să avem acest acces cât mai rapid în ceea ce înseamnă transportul de mărfuri pentru că intervine o mare problemă în acest sector unde trenurile de marfă pierd foarte mult timp la frontieră şi suferă pierderi însemnate din punct de vedere economic. Acest lucru ne-a fost semnalat de oamenii de afaceri, care ne-au întrebat ce facem şi când o să avem un tratament egal faţă de ceilalţi europeni şi sub acest aspect o să transmit mai departe acţiunile mele la PE, unde dexistă o rezoluţie prin care România propune intrarea în spaţiul Schengen, problema fiind la nivelul Consiliului şi nu neaparat la nivelul PE.

Este adevărat faptul că refuzul anumitor ţări, cum ar fi Olanda, ca România să intre în spaţiul Schengen ţine de motive economice, în condiţiile în care s-ar schimba centrul de greutate al intrării mărfurilor în Europa, de la Rotterdam la Constanţa. Practic, în Consiliu nu s-a primit consensul, iar această lipsă de consens în privinţa României este determinată de motivele economice şi de faptul că se va putea schimba centrul de greutate la intrarea mărfurilor. În contextul crizei imigranţilor, România poate da o palmă ţărilor care se opun intrării României în spaţiul Schengen, demostrând această solidaritate în criza imigranţilor.

 

România ar trebui să accepte pe teritoriul său atâţia imigranţi cât i se va impune de la Bruxelles sau doar cât permit capacităţile noastre de cazare în centrele speciale existente?

Tema centrală a şedinţei plenare de la Strasbourg de săptămâna trecută a fost problema migraţiei. După discursul preşedintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Federica Mogherini precum şi a dezbaterilor care au avut loc în plen cu membri ai Parlamentului European pe tema migraţiei, au urmat voturi pe rapoarte şi recomandări. Unul dintre aceste rapoartele supuse la vot a făcut referire la propunerea de decizie a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecţiei internaţionale în beneficiul Italiei şi al Greciei.

Ştim cu toţii că mii de imigranţi aleg în prezent să îşi părăsească locul de origine pentru a începe o nouă viaţă în Europa. Una din cauzele afluxului impresionant este criza umanitară din Siria, iar efectele le putem vedea în numărul considerabil de imigranţi ajunşi pe teritoriul Europei. De la începutul anului, circa 500.000 de oameni au ajuns în UE. Ţările care au avut de-a face cel mai mult cu această criză sunt în primul rând Grecia şi Italia, acestea fiind o poartă de intrare în Europa pentru valul de refugiaţi, de la începutul anului 2015, în Grecia ajungând 249.855 de refugiaţi şi în Italia 119.500.

Am votat împotriva amendamentului care prevedea cote obligatorii deoarece apreciez că trebuie să se ţină seama de capacitatea statelor de a oferi condiţii decente imigranţilor dar am votat în favoarea raportului în ansamblul său, întrucât consider că trebuie să fim solidari atât faţă de aceste două ţări care nu mai pot gestiona situaţia, precum şi faţă de imigranţii care îşi doresc o nouă viaţă. Inclusiv poziţia preşedintelui Klaus Iohannis la Consiliul JAI este ca România să nu declare adeziunea noastră pentru cotele obligatorii. Subliniez însă, încă o dată, necesitatea concentrării tuturor eforturilor în ţările furnizoare de imigranţi pentru a fi eliminate cauzele care generează acest fenomen migraţionist.

 

Revenind în ţară, „power-play-ul" ultimelor zile a fost arestarea primarului capitalei, Sorin Oprescu. Din nou au apărut politicieni care şi-au manifestat indignarea la adresa delatorilor care doboară înalţi demnitari. În continuare, mediul politic e deranjat de implicarea SRI în lupta anticorupţie. Susţineţi utilizarea tuturor gurilor de foc posibile şi disponibile în lupta împotriva corupţiei indiferent de numele sau funcţiile celor implicaţi sau credeţi că, „procurorilor DNA n-ar trebui să li se permită să doboare guverne"?

Am spus-o şi o repet: justiţia trebuie lăsată să îşi facă treaba, indiferent despre ce persoană publică sau politică vorbim. Până la o decizie definitivă şi irevocabilă, orice persoană se bucură de prezumţia de nevinovăţie însă din păcate, de multe ori în România această prezumţie este folosită pentru a se menţine în funcţii politice persoane suspecte de corupţie.

 

Ce garanţii aveţi că Emil Boc va candida la Primăria Cluj-Napoca, la alegerile locale din 2016, sub sigla PNL şi nu va ceda unui eventual cântec de sirenă al lui Traian Băsescu şi nu va decide în ultimul moment să îmbrace haina PMP, aşa cum şi-au manifestat temerea mai mulţi lideri PNL?

Domnul primar Emil Boc şi-a exprimat în scris, la secretariatul PNL Cluj, conform procedurii interne din partid, intenţia de a candida din partea PNL pentru un nou mandat la alegerile locale de anul viitor la Primăria Cluj-Napoca. La fel au procedat toţi primarii liberali din judeţ şi din ţară. Acest lucru demonstrează că alte informaţii vehiculate despre candidatura domniei sale sunt pure speculaţii. Eu nu am nicio rezervă că domnul Emil Boc va candida din partea PNL la alegerile locale din 2016.

Din câte ştiu, numele Daniel Buda nu apare pe liste celor care şi-au anunţat formal, în interiorul partidului, intenţia de a candida în alegerile locale de anul viitor. Dar la cele parlamentare? V-ar tenta o revenire la trista comedie românească din Palatul Parlamentului sau preferaţi, în continuare, gustul modelului european de face politică?

Mandatul meu de membru al Parlamentului European se încheie în anul 2019 iar până în acel moment nu intenţionez să candidez pe alte poziţii publice. Doresc să îmi duc la bun sfârşit acest mandat în Parlamentul European. Am multe de spus pentru a promova şi apăra interesele ardelenilor şi ale românilor în general în Europa şi multe lucruri de făcut pentru a-mi atinge obiectivele propuse în forul european. În acelaşi timp, consider că PNL Cluj deţine o resursă umană valoroasă, care să reprezinte foarte bine interesele clujenilor în poziţiile din administraţia publică locală, judeţeană şi în Parlamentul României.