Ioan Rus: „Transilvania, motorul economic al României”

Fostul ministru clujean de Interne face, pentru ZIUA de CLUJ, o proiecţie a viitorului Ardealului, Clujului dar şi a avatarurilor presei clujene.

Cel mai performant ministru de Interne al României postdecembriste, clujeanul Ioan Rus, a acceptat să poarte un dialog cu jurnaliştii ZIUA de CLUJ la relansarea cotidianului în format print. Cu francheţea-i caracteristică, a vorbit despre performanţele şi nereuşitele guvernului Ponta, dar şi despre perspectivele Ardealului şi Clujului.

Unde aţi petrecut sărbătorile de Paşti?

Acasă, de foarte mult timp. În general, Paştele şi Crăciunul le fac acasă, cu familia, cu copiii, cu toată lumea, cu fraţii, o vizită până la fraţi, fraţii în vizită la mine, ceva de genul, cu prietenii. N-am fost niciodată plecat undeva de Paşte decât până la biserică.

Ce gânduri v-au dominat zilele acestea de linişte sufletească?

Aici e pe categorii: la familie, la ai tăi te gândeşti să fie sănătoşi, să fie performanţi, să fie competitivi fiecare în profesia lor, dar să aibă sănătate în primul rând. La firmă te gândeşti că poate anul acesta va fi mai bun din punct de vedere economic, deci va creşte cifra de afaceri, deci va creşte profitul, iar la ţară te gândeşti să fie linişte, iar cei care sunt la cârma ei să reuşească să transforme creşterea economică în dezvoltare economică, care e o chestiune ceva mai complicată şi presupune politici proactive în fiecare domeniu de activitate, astfel încât surplusul ăla de bănuţi pe care ţi-l dă creşterea economică să nu-l bagi automat în fiecare gaură neagră pe care economia şi ţara noastră le are, ci să-l bagi tot în zona în care ăia 3 lei să facă 3 lei şi 15 bani.

Avem oamenii care să gândească şi să acţioneze aşa?

Punctual avem. Dacă vorbim de management comunitar, există primari, există primării care reuşesc să facă asta cu ce le revine lor din ăia trei lei în plus. Alţii nu reuşesc, bagă în consum sau fură pur şi simplu. La nivel naţional sigur că-s mai multe restricţii, ai de rezolvat probleme sociale. Dacă ai avut, să zicem, acum o 100 de lei în plus, cu care te-ai gândit să faci ceva pozitiv, decizi astăzi să-i bagi în ajutoare sociale pentru cei care au fost inundaţi, deci apar mai multe restricţii de mai multe tipuri, decât de a fi manager performant tu, ca prim-ministru sau tu, ca guvern. Nu întotdeauna reuşeşti să faci ceea ce ai vrea, de foarte multe ori, la nivelul acela, faci şi cea ce se poate.

Ca om de afaceri sunteţi mulţumit cu ce a făcut guvernul Ponta în cei aproape doi ani de când administrează ţara, pentru că unul dintre reproşurile care i se aduc cel mai frecvent este că n-a prea luat măsuri concrete în sprijinul mediului de afaceri.

Au fost alte măsuri, au trebuit să umple găurile negre rămase de la vechea guvernare. Asta nu e o scuză, până la urmă, dar asta e realitatea. Cu ce s-a făcut în plus s-au recuperat o serie de lucruri negative rămase de la cei din faţa lor, iar asta a însemnat costuri foarte mari, care au limitat capacitatea de a avea iniţiative în sensul celor spuse de dumneavoastră, deci nu-i simplă problema. Dar, din ceea ce am reuşit anul trecut şi din ce rezultate sunt pe primul trimestru al acestui an, care se văd în jurul nostru, posibilitatea ca şi anul acesta să avem creştere economică e maximă şi atunci şi posibilitatea ca această creştere să se transforme în dezvoltare economică există.

Chiar şi în an electoral?

Chiar şi în an electoral. Nu e atât de electoral anul acesta pe cât e vorba, pentru că alegerile europarlamentare nu vor avea o prezenţă prea mare, nu au o miză prea mare pentru popor.

Dar au o miză uriaşă pentru partide, în perspectiva alegerilor prezidenţiale.

Da, dar aici vom vedea capacitatea partidelor de a se organiza mai mult decât numărul de votanţi adevăraţi pe care îi pot avea la parlamentare sau la prezidenţiale în toamnă. În toamnă va fi o campanie electorală în care poporul va fi implicat mai solid şi mai emoţional, dar acum mai puţin. Din ceea ce ştiu, din ceea ce văd la ai noştri şefi de la PSD, cred că vor reuşi să menţină un echilibru între să spunem poftele electorale şi raţionalitatea necesară pentru a manageria problemele aşa cum se cuvine, ced că va fi un echilibru între aceste două lucruri.

Adrian Năstase, fostul dvs şef de guvern - executiv care a făcut posibilă intrarea României în NATO - şi care acum se află la puşcărie, nota pe Facebook o idee: dacă până acum toate guvernele occidentale erau atente cu drepturile omului în Europa de Est, acum sunt mult mai atente cu drepturile statului. Adică nu mai primează drepturile omului, ci toţi fac presiuni ca oamenii să-şi plătească dările la stat, să fie oarecum robii statului, pentru ca statul să-şi plătească datoriile. E o formă foarte perversă prin care începem să nu ne mai conducem noi şi ne conduc alţii. Cât e de adevărată această idee?

Nu e chiar aşa. Am să vă dau să citiţi un articol al unui distins profesionist în probleme economice, care se numeşte „Statul bunăstării, ca mijloc de luptă împotriva apariţiei revoluţiei proletariatului". Ştim de la tovarăşul Ceauşescu, Dumnezeu să-l ierte, că rolul statului încă nu s-a terminat. Statul, în sine, pe de-o parte e un prost gestionar al averii poporului respectiv, dar, pe de altă parte, de câte ori apare câte o problemă gravă, şi am văzut acum, cu ocazia crizei economice mondiale, statul american, statul englez, statul francez, statul spaniol, firmele mari, care au greşit, au apelat la stat să le ajute. Iar statul, ca să poată ajuta, nu poate să fie întotdeauna rupt în fund, trebuie să mai aibă şi el câte ceva. Până la urmă, faţă de o autoritate oarecare, întreaga naţie trebuie să aibă respect şi să simtă că are şi obligaţii.

Multinaţionalele au ajuns mai puternice decât statele, de multe ori ele fac regulile.

Asta depinde de cât de performant e managementul naţional, totul e negociere, totul e între mine şi dumneavoastră şi dumnealui, care pierde, care câştigă şi atunci statul - statul e o noţiune simbolică, el nu există, el există prin instituţiile sale, ministere, agenţii, consilii judeţene, primării, prefecturi - şi dintre ăştia, fiecare cât e de capabil să negocieze astfel încât surplusul care se produce în afacerea asta să se împartă cumva. Dumneata eşti cea mai multinaţională multinaţională, dar eu pot să-ţi impun să te mulţumeşti cu x% profit ca şi mie să-mi rămână y%. Statele solide să ştiţi că nu se apleacă în faţa multinaţionalelor.

Dacă eu sunt dator la stat mă execută şi pe alţii, care au datorii de miliarde, nu-i execută nimeni, e corect?

Nu-i corect şi de aceea numai un stat puternic, cu un sistem politic matur, puternic, cu un parlament matur, puternic, cu o justiţie matură, puternică poate face acest lucru şi este un proces în care noi suntem prinşi acum şi cred, sper că e un proces cu evoluţie pozitivă. Adică în fiecare zi facem un pas înainte şi în economie şi în justiţie şi se vede, mă rog, cu excesele de rigoare, cum se spune. Dacă de la punctul A la punctul B, de la 200 m altitudine te duci la 800 m, e un drum ascendent, dar nu e obligatoriu să te duci pe o linie dreaptă, poţi să mai ai diverse volte. Deci nu trebuie să ne uităm pe punctele de minimă şi de maximă înălţime, trebuie să ne uităm pe medie şi pe medie ne ducem ascendent, ţara se duce ascendent.

Cum vedeţi Ardealul şi Clujul politic şi economic în următorii ani?

Din punct de vedere economic pot să vă spun că aproape toate judeţele din Transilvania sunt pe plus sau pe cale să devină pe plus. Am fost acum două săptămâni la inaugurarea fabricii Mercedes de la Sebeş. Se vor fabrica acolo cele mai moderne cutii de viteză automate din lume, o fabrică mare, şi am discutat cu mai mulţi, au fost şi premierul şi miniştrii Şova, Niţă şi am luat Alba. Alba are Transavia, care produce carne de pui, între cele mai mari firme din ţară, are Albalact, una dintre cele mai bune din ţară, are Elite cu carne de pui, cu mezeluri, printre cele mai bune, Kronospan, cea mai mare firmă din ţară, Mercedes a venit acum, cu siguranţă cea mai solidă investiţie din România, Porţelanul de Alba funcţionează. Alba e un judeţ care nu poate da atâta forţă de muncă cât e nevoie şi vorbeam cu directorul noii fabrici şi spunea: „Dacă se termină autostrada, în 50 de minute sunt la Sibiu, mă urc pe avion, într-o oră sunt la Cluj, mă urc pe avion, dacă se face autostrada către Nădlac, piesele pleacă, vin". Sălajul, cu Silcotub, cu Michelin, cu celelalte, e cam în aceeaşi situaţie, Bistriţa Năsăud cu Acumulatorul, mii de locuri de muncă, şomaj redus, Maramureş, Satu Mare se descurcă pe zona lor, Arad, Timiş, la fel. Singurul judeţ care are unele probleme e Hunedoara, care a avut un tip de industrie, greu reconvertibilă, au şi furat-o de-au rupt tot pe-acolo. Dacă te uiţi cu atenţie la judeţele din Transilvania, toată lumea a făcut paşi înainte. De mult am tot spus şi eu şi alţii că Transilvania trebuie să fie motorul naţional, locomotiva în ce priveşte dezvoltarea economică şi cred că chiar se întâmplă acum, uite, Bosch deschide în 9 mai aici, la noi, o investiţie mare de vreo 100 de milioane de euro, deci lucrurile încep să prindă contur în sensul unei dezvoltări pozitive.

Clujul?

Ştiţi cum e? Aici întotdeauna a fost aşa, aici cei mai importanţi oameni nu-s nici prefectul, nici preşedintele consiliului judeţean, nici primarul, aici sunt cei şase rectori de la cele şase mari universităţi, pentru că producţia acestei comunităţi sunt cei peste 100.000 de studenţi din Cluj, pe care, dacă-i împarţi la trei, patru ani de studiu, înseamnă că 25.000 de specialişti pe an fabricăm. Asta e o producţie infernală, e mai mult decât acelaşi număr de cutii de viteză, pentru că produc zeci de mii de creiere.

Care se duc în occident.

Se duc sau nu se duc, se duc, revin, sigur, miraju-i mare, dar, oricum, asta e o producţie care dă viaţă comunităţii, dă prestigiu comunităţii. Fiecare universitate evoluează şi ea însăşi, e tot mai performantă, tot mai adaptată. Chiar şi plecând absolvenţii dincolo, venind înapoi aduc atmosfera, experienţa, competitivitatea învăţământului de-acolo. În realitate, Clujul se structurează ca o comunitate care iradiază know-how în toată Transilvania şi nu numai. Noi vindem ştiinţă, nu-i onorabil? E extrem de onorabil pentru o comunitate care poate face acest lucru. Dacă se face Spitalul Regional de Urgenţă, şi se va face, vom avea un serviciu medical suplimentar pozitivat faţă de ce avem acum, deci Clujul se va menţine ca şi capitala Transilvaniei din toate punctele de vedere. Dacă vă uitaţi pe planificarea strategică pe 2014-2020, făcută de primărie şi nu numai, veţi vedea că Clujul, între oraşele din România, se bate în frunte, la locurile 1, 2, 3. Dacă la unele capitole îl bate Timişoara sau la altele îl bate Constanţa, când aduni plusurile cu minusurile bagi de seamă că vorbim de o comunitate care evoluează pozitiv şi care are nevoie de aeroport internaţional extins - s-a aprobat devierea Someşului şi sperăm că se va face - sperăm să se facă şi autostrada spre Borş şi atunci legătură aeriană avem, legătură rutieră avem, sper să se facă şi calea ferată că acolo suntem un fel de ruşine naţională că între Cluj şi Oradea nu-i electrificată calea ferată. Sperăm să se întâmple şi treaba aceasta şi atunci Clujul devine o comunitate racordată şi prin mijloace de trasport de Europa, că altfel, din punct de vedere ştiinţific, toate universităţile au parteneriate, au burse peste tot, doctorate comune. Noi nu vedem cu foarte mare atenţie o evoluţie absolut spectaculoasă. La mine, la catedră, aproape toţi doctoranzii au avut burse în zona europeană de tehnică auto. Merg, vin şi fac, dreg, vin cu idei şi schimbă rânduiala şi la tine acasă. Nu se vede aşa, dar, în realitate, schimbarea este devastatoare şi pozitivă.

Acum aproape 10 ani, când am început ZIUA de CLUJ, ne-aţi dat un interviu. Cum vi s-a părut presa din Cluj şi cum vi s-a părut ziarul nostru în această perioadă?

Ziarul dvs a fost o prezenţă în comunitate, chiar o prezenţă, uneori pozitivă, alteori mai puţin pozitivă, dar o prezenţă. Aţi fost prezenţi mereu, mereu, cu subiecte existente în dezbaterea publică, sau cu subiecte aduse de dvs în dezbaterea publică, iar ăsta e un lucru pozitiv. Că poziţia ziarului a fost mai în stânga sau mai în dreapta decât gustul meu asta e altceva, asta e opţiunea celor de acolo şi uneori şi viaţa te împinge mai în stânga decât trebuie sau mai în dreapta decât trebuie. E foarte complicat să stai în vâna mijlocie, acolo unde-s adevărul şi dreptatea permanente, e dificil. Ceea ce eu cred e că este important ca ziarul să rămână, să reziste în piaţă, cu toate că nu va fi simplu în condiţiile de astăzi. Eu văd la grupul de firme pe care îl conduc, acum câţiva ani, la început, firmele pe care le reprezentăm ne obligau ca pe fiecare unitate vândută, pe fiecare autoturism vândut să avem 30 de euro publicitate. Se vindeau multe, erau bani care se împărţeau, dădeam şi la ZIUA de CLUJ, dădeam şi la nu ştiu care, dădeam şi la nu ştiu care. Se împărţea publicitatea astfel încât - nu dintr-un spirit de prietenie, ci era necesar - la toate mediile s-a ajuns. Nu mai facem treaba asta, pentru că nu mai avem noi resurse şi nici producătorul nu ne mai susţine legat de treaba asta, doar publicitate centrală. S-a constatat că direct din Bucureşti se face centralizat şi e mai bine. La noi va trebui să mai evolueze puţin societatea şi zona economică în special, astfel încât toată lumea să înţeleagă rolul pozitiv al publicităţii şi al presei ca să-ţi susţii afacerea. Deocamdată nu-i suficient de dezvoltat acest concept şi pe fondul sărăciei şi al inexistenţei resurselor se desfăşoară toată povestea asta.