REPORTAJ "Alejerile" europene în satul Gheorgheni. "Ne dăm mari în faţă la Europa"

Dacă te uiţi cu mare atenţie s-ar putea să vezi pe primul stâlp întâlnit în cale două afişe electorale minuscule. În restul satului absolut nimic nu dă de înţeles că ne-am afla în plină campanie electorală. Politicieni au trecut prin sat, în campanie, dar acum mulţi ani, oamenii nici nu-şi mai amintesc când. Aşa că nu e de mirare că oamenilor din Gheorgheni nu le e prea clar la ce-s bune „alejerile" de acum.

"Adică să ne dăm mari în faţă la Europa"

Pe nea Dordai, fost tractorist „pă vremea ailaltă, când merjeau lucrurile, că de douăj de ani nu mai mere nimica", actual pensionar, îl găsim la o bere, pe terasa de pe stânga drumului, cum intri în sat. Ceva, ceva ştie despre alegerile de peste mai puţin de trei săptămâni. „Da` io ştiu, păntru parlamentarii ăştia europeni, nu?", răspunde. Nu îi e clar la ce sunt buni „parlamentarii ăştia europeni", dar îl amuză sloganul de campanie al unuia dintre partide. „Nu ştiu la ce-s buni, că nu-i pă nici un afiş d-ăsta, numa` că să fim mândri că suntem români. Bine, bine da` aia... ştim că ce suntem, nu? Adică să ne dăm mari în faţă la Europa, mă gândesc io că... vorba aia, ca oşanu`, cine mi-s io, sau bănăţanu`", explică nea Dordai. De un român care lucrează la Bruxelles tot a auzit, chiar dacă îi confundă job-ul. „De Cioloş ăsta, că-i parlamentar european, ăla da! Io zâc că să luptă să facă o treabă mare păntru agricultura asta a noastră. Oricum văd că dânsul mai are nişte interese în a repara din treburile astea care... că vedeţi cum îi treaba asta cu agricultura, da` în rest... de ăştelalţi nu ştiu ce să vă spun , că nu-i nici o informare că io o să fac nu ştiu ce, că io o să fac cutare, cutare. Io n-am auzit încă să să ţână o adunare, cum îi la noi, la cămin, nici o informare să ne spună: uite care-i treaba. Am văzut afişu` şi gata: noi suntem mândri că suntem români", trage concluzia europarlamentarelor nea Dordai.

Îl votează pe Emil Boc

Îmbrăcat într-o salopetă uzată şi decolorată, care îl trădează că a lucrat cândva la oraş, un bărbat între două vârste meştereşte ceva la poartă şi n-are vreme de presă, aşa că îşi cheamă consoarta. „Hai tu, c-or vinit de la televizie! Vorbiţi cu ea, că ea ştie", ne transmite omul neoprindu-se o secundă din lucru. Vizibil emoţionată, Rozalia ne spune ce aşteptări are de la alegerile europarlamentare. „Să sperăm c-o să fie o viaţă mai bună, locuri de muncă, sănătate în primu` rând, bani mai mulţi şi angajări, tineretu` să aibă de toate. Io îmi doresc s-o duc mai bine, să-mi dea Dumnezeu un loc de muncă, să-mi văd nepoţeii", ne spune. Ştie cu ce se ocupă europarlamentarii: „Apoi ei fac legile. Ei acolo, noi aci" şi ştie şi pe cine va vota în 25 mai. „Io pe Emil Boc şi primaru` Feleacului, Balea Nicolae, şi cum îl cheamă pe ăsta, vicele, nu ştiu cum îl cheamă. Dacă io stau aci, aci trebe să mă duc la vot", ne spune Rozalia.

"Suntem pă nicăieri"

Lelea Doina şade pe laviţa din faţa gardului şi ne lămureşte rapid cât de mult o interesează alegerile europene. „Păntru noi, cătă 80 de ani, ce să fie, că merem tai, tai, bu. Nu mai aşteptăm nimica, că n-avem ce aştepta. Nu mă duc la vot că mă dor picioarele", ne taie lelea Doina orice avânt. Pe uliţă trece Vasile, om la 50 de ani, împingând o roabă. Se bucură s-o mai lase puţin din mână, să stea la o vorbă cu noi. „Nici nu ştim ce să mai alegem, ăla-i baiu`, că vedeţi care-i situaţia, că preşedintele nu să înţelege cu guvernu`, cu parlamentu`, cu niciunu`. Asta-i o ţară în care nu mai ştii ce să alegi. Chiar azi am văzut la televizor situaţia din Ucraina, că şi noi am vrea să ne înarmăm, nu ştiu ce. Nu ştiu care o dat ordin să să facă armament la Cugir, unde lucrau 20.000 de oameni, acuma-s 200 de oameni, niciunu` nu mai face nici un glonţ, nimic, suntem pă nicăieri. S-ar putea nici să nu mă mai duc la vot, că tăţi ne ştiu convinge, tăţi promit marea cu sarea şi nu fac nimic dup-aia, asta-i realitatea", îşi varsă Vasile amarul.

Badea Aurel Pal mere la vot

Între timp, bărbatul lelei Doina, badea Aurel Pal, cum se prezintă, iese din curte şi se aşează şi el pe laviţă. El s-ar duce la vot, dar nu ştie cu cine să voteze. „Am auzit ceva, da` nu ştiu la ce-s bune alejerile astea. Io aş mere la vot, ştiţi cum, dacă dumneavoastră - sunteţi bărbat serios, cel puţin aşe mă gândesc io, că altfel aţi fi acolo la ciurdă, sau ce ştiu pă unde - dacă mi-aţi recomanda cu cine să votez, unu` care nu promite nimic. P-aici n-or vinit, or, dac-or vinit, n-am fost p-acasă, or am fost pă pat, da` aicea, păntru judeţu` nostru, ar trăbui cineva care să facă ceva, că d-ăia care nu fac nimica sunt destui. Auzi dumneata, nu ştiu ce pot face la Bruxelles ştiţi păntru ce, că io-mi fac impresia, i-aşe, ca om bătrân şi fără şcoală, mă gândesc că nici acolo nu vin mulţi de omenie, că ştii care-i treaba: io te minţăsc astăzi, te minţăsc mâine, poimâine nu mă ţân de cuvânt, la urmă ştii ce zici: dom-le slăbeşte-ne! Da` spune mata aşa la ziar, că badea Aurel Pal mere la vot", ne lămureşte moşul.

"Să ne deie drepturile, să fim egali, să vie cu euro aci, la pensie"

Cel mai informat om despre alegerile europene din 25 mai pare a fi Szasz Ştefan, care vine de pe hotar, unde a umplut o căruţă cu buruieni pentru porci şi a mai strâns şi o mână de ridichi. „Noi ne facem datoria, merem la votat şi-apoi vedem. Să fie oameni puternici acolo la Bruxelles, că suntem marginalizaţi de ţările astea mai puternice. Să ne deie drepturile şi să fim egali, să vie cu euro aci, la pensie, la plată, să creeze locuri de muncă, agricultura să nu lase numa` tufişuri peste tot. Mai e pământ cultivat, da` 70% nu, pădurea au distrus-o ăştia complet, de plantat, nimic, asta e realitatea. Cu subvenţiile astea nu înţăleg cum să dau, păi ară pământu`, nu cultivă nimic şi ia subvenţie. Primu` an înţăleg, pregătirea terenului, da` al doilea an, la fel. Ăia de la APIA nu vin să vadă care-i situaţia?", ne spune Szasz Ştefan, după care trage de hăţuri şi calul se pune din nou în mişcare.

"Bărbaţi tineri stăm acasă"

Un tânăr îmbrăcat în trening şi cizme de cauciuc se plimbă pe uliţă cu mâinile în buzunar, aparent fără vreo ţintă. N-are nici o treabă cu alegerile europene. „Păi io nici nu ştiu păntru ce-i ăsta, parlamentu` european, la ce-i bun, că pă noi nu ne informeză nimeni. Oricum nu ne ajută cu nimic, că locuri de muncă nu avem, bărbaţi tineri stăm acasă. Nu ştiu ce-i cu alejerile astea, nu mă duc", ne lămureşte rapid băiatul. Din centrul Clujului ajungi mai repede în satul Gheorgheni decât în Floreşti, Feleacu sau Apahida, dar niciun politician nu pare interesat de voturile celor de aici. Nu e de mirare că nici pe oamenii din Gheorgheni nu-i prea interesează Europa.