Calendar Creștin Ortodox - Marțea Mare. Se citește Pilda celor 10 fecioare și este prăzuit Sfântul Cuvios Ioan Paleolavritul

Calendar Creștin Ortodox - Marțea Mare. Se citește Pilda celor 10 fecioare și este prăzuit Sfântul Cuvios Ioan Paleolavritul
| Foto: crestinortodox.ro

Pe 19 aprilie, în Marțea Mare (Denie) din Săptămâna Patimilor, credincioșii îl pomenesc pe Sfântul Cuvios Ioan Paleolavritul și este citită pilda celor 10 fecioare - 5 „înțelepte”, și 5 „neînțelepte”.

În Martea Mare din Săptămâna Patimilor Domnului, Sfinții Părinți au rânduit să se citească Pilda celor zece fecioare.  Această pildă ne prezintă zece fecioare, cinci „înțelepte" și cinci „neînțelepte", care se pregătesc pentru nuntă. În Noul Testament, întânirea cu Hristos este asemănată unei nunți. Hristos se numește pe sine „mire", iar Apostolii poartă numele de „prietenii mirelui". Mireasa lui Hristos este Biserica, potrivit crestinortodox.ro 

În această pildă, Împărăția cerurilor este asemănată cu zece fecioare, care luându-și candelele, au ieșit în intâmpinarea mirelui. Menționăm că la evrei există obiceiul ca la căsatorie, mirele să mearga în casa miresei, unde era așteptat de ea și de prietenele ei. De aici se plecă spre casa mirelui, iar acolo se organiza ospățul de nuntă.

Astfel, prin cuvintele „fecioarele au ieșit în întâmpinarea mirelui", nu trebuie să înțelegem că fecioarele au ieșit pe stradă, ci doar din încăperea unde se aflau, în mod firesc alături de mireasă, așteptându-l pe mire.

Mirele întărzie, iar fecioarele adorm. La miezul nopții, se vestește sosirea lui. Fecioarele se trezesc să-l întâmpine. Untdelemnul din candelele celor nebune este pe sfârșite. Fecioarele „neînțelepte" (nebune) vor cere celor întelepte să le împrumute dintr-al lor. Acestea nu vor, pe motiv că și candelele lor se pot stinge prin acest împrumut. Astfel, fecioarele nebune merg să cumpere untdelemn. În timp ce ele lipsesc, sosește mirele. Acesta intră la nuntă împreună cu fecioarele „care erau gata de nuntă", și ușa se închide. Vor ajunge și fecioarele nebune, dar vor găsi ușa închisă. Vor striga: „Doamne, Doamne, deschide-ne nouă". Mirele le raspunde: „Adevarat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi". Părintele Constantin Galeriu, cercetând originalul grecesc al Noului Testament a găsit interpretarea: „Nu recunosc chipul meu în voi", deci chipul nostru autentic este în Hristos. Pilda se încheie cu aceste cuvinte: „Privegheați și vă rugați, ca nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului".

Hristos a dorit ca prin această pildă să ne descopere importanța pregătirii în vederea judecătii de apoi. Părintele Petroniu Tănase mărturisește că întotdeauna diavolul ascunde păcatul sub chipul virtuții. „Adeseori forma, atat a virtuții, cât și a păcatului poate fi aceeasi, pe cand scopul le deosebește hotărât; scopul a toata fapta buna este Dumnezeu, iar scopul păcatului este moartea. De aceea, o faptă bună ca să fie virtuoasă, are nevoie de o garanție ca scopul ei duce la Dumnezeu. Aceasta garanție, Dumnezeu a pus-o în aproapele nostru: „Întrucât ați făcut aceasta unuia din acești frați prea mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut!” (Matei 25, 40) va zice Domnul. De aceea, orice faptă virtuoasă se valorifică prin purtarea pe care o avem față de aproapele nostru; este o faptă de dragoste, de milostenie față de dânsul. Milostenia este deci certificatul de garanție al virtuții, că este bine facută, că duce la Dumnezeu". De aici reiese că în vremea postului nu trebuie să ne oprim doar la înfrânare, nevoințe, metanii etc, ci toate acestea trebuie însotite de milostenie.

Din această pildă înțelegem că o simplă virtute cultivată nu ne face moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu. Fecioarelor nebune nu le-a fost de ajuns fecioria. Lipsa faptelor bune, a milosteniei, le-a facut pe acestea să nu poata fi alături de Hristos. Nu le-a folosit lupta cu trupul, ferirea de a cădea în păcatul desfrânării, de vreme ce ele sunt privite drept păcătoase. Candele sunt darul fecioriei, iar untdelemnul este milostenia. Fără untdelemn, candelele se sting, adică fecioria dacă nu este însoțită de milostenie nu folosește la nimic.

Am întâlnit si aceasta interpretare: Candelele aprinse simbolizeaza faptele bune, care trebuie să arda până la sfârsitul lumii, adică pana la sfârsitul fiecăruia sau pană la Parusie. Flacăra este alimentată de untdelemn. Prin untdelemn, înțelegem credința. Ea nu se poate împrumuta altora, fiind un dar strict personal. Sfântul Serafim de Sarov susține că lămpile goale simbolizează absența darurilor Sfântului Duh din inima lor. Lumina lor s-a stins din cauza lipsei unei credințe puternice, care să se manifeste prin fapte bune. Fecioarele nebune, fară să fi făcut un rău aproapelui, au păcătuit pentru că nu s-au îngrijit de lumina din suflete. Nu există osândă mai grea decât aceea de a-I rămâne necunoscut lui Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că somnul reprezintă moartea, iar strigarea de la miezul nopții, „Iată, mirele vine", reprezintă trâmbița arhanghelului (I Tesaloniceni 4, 16) prin care suntem chemați la judecată.

În nasterea duhovnicească, mai întai murim și mai târziu ne bucurăm de unirea cu Mirele Hristos („Ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții" - Romani 6, 4). Viețuirea duhovnicească este diferită de viețuirea lumească. De aceea, viața duhovnicească nu începe cu nunta, ci cu moartea.

Întrarea în Împărăția lui Dumnezeu este asemenea unei nunți. Pentru acest lucru, Hristos vine ca Mire la Judecata de apoi.

Pilda celor zece fecioare este un indemn la o neîncetată priveghere: „De aceea și voi fiți gata, ca în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni".

Sfântul Cuvios loan Paleolavritul

Sfântul Cuvios Ioan a fost monah în Lavra Veche a lui Hariton cel Mare din Palestina, numită și Peșterile cele Vechi. În acest loc s-a dăruit deplin tuturor nevoințelor, petrecând în rugăciune și priveghere, și cugetând pururea la ceasul morții. În acest locaș monahal el s-a învrednicit de harul preoției. Cuviosul Ioan a trecut la cele vesnice în secolul al 8-lea. Deoarece Cuviosul Ioan s-a nevoit cea mai mare parte a vietii sale în acea peșteră veche, slujind în biserică, a fost numit și Paleolavritul său „al peșterii celei vechi".

Troparul Sfantului Cuvios Ioan

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminator lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Tot pe 19 aprilie, facem pomenirea:

- Sfântului mucenic Pafnutie;

- Sfinților Socrat și Dionisie;

- Sfântului Agatanghel;

- Preacuviosului Gheorghe Mărturisitorul, episcopul Antiohiei Pisidei;

- Sfântului Trifon arhiepiscopul Constantinopolului;

- Cuviosului Simeon, egumenul Mănastirii Filoteu din Muntele Atos;

⇒ Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte ZCJ.RO pe FACEBOOK şi pe Instagram

loading...
Comenteaza