Obiceiuri și tradiții de Sfântul Ștefan. Ce este bine să faci în a treia zi de Crăciun

În a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Ștefan, primul martir al creștinătății și unul dintre cei dintâi mărturisitori ai credinței în Iisus Hristos.

Prin curajul și devotamentul său, Sfântul Ștefan a devenit un simbol al credinței neclintite, al iertării și al dăruirii față de aproape.

Viața și sacrificiul său au lăsat o amprentă puternică asupra tradiției creștine, iar obiceiurile legate de această zi continuă să fie respectate atât în mediul rural, cât și în cel urban.

Cine a fost Sfântul Ștefan

Sfântul Ștefan era de origine iudaică și a fost ales de Sfinții Apostoli ca unul dintre cei șapte diaconi ai Bisericii din Ierusalim. Misiunea sa principală era împărțirea bunurilor și a hranei către cei aflați în nevoie. Datorită credinței sale profunde și a cunoașterii temeinice a Scripturilor, el a fost recunoscut drept arhidiacon – întâiul dintre diaconi.

Numele său, provenit din limba greacă, înseamnă „coroană”, simbolizând atât biruința spirituală, cât și statornicia sa în credință. Sfântul Ștefan cunoștea bine Vechiul Testament și propovăduia învățăturile lui Iisus Hristos, fapt pentru care a fost judecat de Sinedriu sub acuzația de blasfemie. Condamnat la moarte, a fost scos din cetate și ucis cu pietre, devenind astfel primul martir al Bisericii creștine.

În ultimele clipe de viață, Sfântul Ștefan s-a rugat pentru cei care îl ucideau, spunând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”, oferind un exemplu suprem de iubire și iertare.

Sacrificiul său a avut un impact decisiv asupra unui tânăr numit Saul, martor al execuției, care ulterior s-a convertit la creștinism și a devenit Apostolul Pavel, unul dintre cei mai importanți vestitori ai credinței creștine.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ștefan

Deși nu este marcată prin manifestări publice de amploare, ziua Sfântului Ștefan este respectată în tradiția românească. Se spune că este bine ca în această zi să fie adusă în casă o icoană a Sfântului Ștefan, pentru ajutor în boală și pentru împăcarea celor aflați în conflict de mult timp.

În anumite zone din Muntenia se pregătesc așa-numitele „Pâinicile lui Ștefan”, mici pâini rotunde, unse cu miere, care simbolizează pietrele cu care a fost ucis martirul. Acestea sunt sfințite la biserică și oferite de pomană copiilor săraci, ca gest de milostenie și compasiune.

Tot în această zi sunt sărbătorite persoanele care poartă numele Sfântului Ștefan, iar în biserici sunt pomeniți creștinii care au murit în mod tragic. În trecut, alegerea numelui unui copil avea o importanță deosebită, fiind considerată o formă de protecție spirituală sau de alungare a răului.

Semnificația spirituală a zilei de 27 decembrie

Sărbătoarea Sfântului Ștefan este un prilej de reflecție, iertare și reconciliere. Tradiția populară spune că cei certați ar trebui să se împace în această zi, iar oferirea de icoane sau aprinderea unei candele noi aduce spor și sănătate în familie.

Prin exemplul vieții sale, Sfântul Ștefan ne arată că adevărata credință se dovedește prin fapte, sacrificiu și iubire față de semeni. Rugăciunea sa pentru cei care l-au ucis rămâne una dintre cele mai puternice lecții morale ale creștinismului.

În cultura românească, Sfântul Ștefan ocupă un loc important în rândul sărbătorilor de iarnă, iar tradițiile legate de această zi continuă să fie păstrate ca expresie a credinței, solidarității și unității în familie și comunitate.