Cruce neagră în calendarul ortodox: Cine a fost Sfânta Sofia, protectoarea mamelor și a fiicelor

Sfânta Muceniţă Sofia şi fiicele sale, Pistis, Elpis şi Agapis, sunt sărbătorite de Biserică în ziua de la 17 septembrie.

Sfânta Sofia, al cărei nume în limba greacă semnifică "înțelepciune", a trăit în Roma secolului al II-lea. 

Văduvă și creștină devotată, Sofia și-a dedicat viața creșterii celor trei fiice ale sale, Pistis, Elpis și Agapis, insuflându-le valorile creștine și învățându-le să-și păstreze credința nealterată, chiar și în fața adversității, conform crestin-ortodox.ro.

"Aceasta, după numele său, petrecea viaţa în credinţă creştinească, cu înţelepciune; o astfel de înţelepciune o laudă apostolul Iacov zicând: 'Înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică (3,17)".

Sofia, când trăia în însoţire legiuită, a născut trei fiice, cărora le-a pus numele celor trei virtuţi evanghelice: pe cea dintâi a numit-o Pistis (Credinţa), pe a doua Elpis (Nădejdea), pe a treia Agapi (Dragostea).

Sfintele muceniţe au trăit în vremea împăratului Hadrian (117-138), în Roma.

Pistis era în vârstă de 12 ani, Elpis, de 10 ani, iar Agapis, de 9, atunci când au fost chemate împreună cu mama spre a fi văzute de împărat; acesta auzise de la Antioh eparhul de marea frumuseţe a celor trei fecioare care duceau o viaţă închinată cu totul lui Hristos.

Împaratul le-a poruncit să aducă jertfă zeitei Artemis. Pentru că au refuzat, imparatul a poruncit să fie omorate doar fiicele, ca mama să sufere mai mult, nu doar chinurile pedepselor ci si pierderea fiicelor. Fetele au fost martirizate în anul 137. Pistis avea 12 ani, Elpis 10 ani și Agapis nouă ani.

În faţa mamei lor, Sfintele Muceniţe, Pistis mai întâi, urmată de Elpis şi apoi de Agapis, au fost supuse la chinuri cumplite, după ce fiecare pe rând l-a mărturisit pe Hristos şi a refuzat să jertfească zeiţei Artemida.

Rezistând înfricoşătoarelor chinuri, cele trei Sfinte Muceniţe au fost omorâte prin tăierea capului, iar mama lor le-a luat trupurile, le-a aşezat într-o singură raclă şi le-a îngropat.

După moartea fetelor sale, Sofia a rămas lângă mormintele lor timp de trei zile, rugându-se neîncetat. În cele din urmă, și ea și-a dat sufletul în mâinile Domnului, alăturându-se fiicelor sale în Împărăția Cerurilor.

Tradiții și obiceiuri

În folclorul românesc, ziua Sfintei Sofia este considerată și un moment de tranziție între vară și toamnă. Se spune că, odată cu această sărbătoare, vremea începe să se răcească, anunțând apropierea sezonului rece. Această credință populară adaugă o notă aparte sărbătorii, subliniind legătura dintre lumea spirituală și cea naturală.

Această zi este considerată una de rugăciune pentru toate mamele și fiicele, dar și pentru femeile care poartă numele Sofia. Credincioșii se adună în biserici pentru a lua parte la slujba dedicată Sfintei și fiicelor sale. Se spun rugăciuni pentru sănătatea, ocrotirea și binecuvântarea tuturor mamelor, fiicelor și femeilor, cerându-se ajutor și sprijin în încercările vieții.

Cine sărbătorește Sfânta Sofia

Ziua de 17 septembrie este zi onomastică pentru toți cei care poartă numele Sofia sau derivate ale acestuia, atât în varianta feminină (Sofia, Sofica, Sofi, Sonia, Sonja), cât și în cea masculină (Sofian, Sofiane).