Sâmbăta Mare. Obiceiuri și tradiții de Înviere

Sâmbăta Mare este ultima zi din Postul Paștelui și din Săptămâna Patimilor, dar și ziua în care toți credicioșii așteaptă Învierea lui Iisus. 

Acum se slujesc Vecernia și Sfânta Liturgie a Sfântului Vasile cel Mare, cu citiri din Psalmi și binecuvântările Învierii, care amintesc de coborârea Mântuitorului la iad, adică de biruința asupra morții. Înaintea slujbei de Înviere, femeile pregătesc un coș cu mâncare, pe care îl duc la biserică spre a fi sfințit. Coșul conține un prosop curat, o lumânare albă, ouă roșii, cozonac, pască, drob, zahăr, făină, ulei, câțiva căței de usturoi și o ramură de busuioc, pe care le acoperă cu un ștergar curat și frumos, în semn de prețuire a sărbătorii și de mândrie personală.

Înainte de miezul nopții acestei zile începe slujbă Învierii Domnului, Sărbătoarea sărbătorilor, cu Canonul Sâmbetei celei Mari; la începerea Vecerniei Învierii, în biserică este întuneric deplin. La miezul nopții, preotul ia lumina de la candelă de pe Sfântul Altar și o dă mai departe credincioșilor, zicând de trei ori: “Veniti de primiți lumina!’. Se cântă apoi "Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o lăudă în ceruri și pe noi pe pământ ne învrednicește cu inimă curată să Te mărim”.

Afară, preotul citește evanghelia Învierii de la Matei 28, 1-16, dă binecuvântarea și cântă pentru prima oară Troparul Învierii: “Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. Slujba continuă cu Canonul Învierii, stihirile Învierii și ale Paștilor, apoi Sfânta Liturghie.

Se spune că de Paște femeile trebuie să aibă măcar o cămașa nouă, iar bărbații măcar o pălărie. În ziua de Înviere se schimbă hainele cu altele noi, albe. Ouăle de Paște apără de ghinioane, iar coaja lor, îngropată în pământ, apăra vițele de deochi. Dacă păstrează cojile, fetele nemăritate  grăbesc căsătoria. Dimineață, copiii și adulții merg îmbrăcați în haine noi la biserică pentru a se spovedi și împărtăși. În unele zone, după ce au luat lumină, credincioșii merg la mormintele celor dragi, pentru ca și cei de dincolo să știe că a înviat Iisus.

Totodată, tradiția ne mai spune că este bine că lumânarea de la Înviere să nu fie stinsă până acasă, unde, de asemena, creștini obișnuiesc să înconjoare casă de trei ori pentru a-l îndepărta pe cel rău. Resturile de lumânări de la Înviere sunt păstrate cu credință de oameni, deoarece, în vreme de necaz, grindină, furtună sunt de ajutor prin aprinderea lor și prin rugăciune.

Urarea  tradițională de Paște a creștin-ortodocșilor este  “Hristos a înviat!”,  la care se răspunde cu  “Adevărat a înviat!”. Aceste urări rămân valabile timp de 40 zile după Paște, până la sărbătoarea Înălțării Domnului, ca formulă de salut devine “Hristos s-a înalțat!”,  la care se răspunde cu  “Adevarat s-a înalțat!”.  Urările sunt valabile și atunci când se ciocnesc ouăle roșii.