Sfântul Nicolae sau Sân-Nicoară, cel mai popular sfânt în Ardeal

În popor se crede că de Sfântul Nicolae începe cu adevărat iarna. Moşul îşi scurtură barba sură şi începe să ningă, iar dacă nu ninge înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.

Cunoscut în Transilvania şi sub numele de Sân-Nicoară, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal, multe biserici îi poartă hramul.

Singurul copil al unor oameni înstăriţi şi, de asemenea, credincioţi, Sfântul Nicolae s-a născut în secolul IV, în provincia Lichia, orașul Patara din Turcia. A învăţat viaţa duhovnicească de la unchiul său, Nicolae, episcopul Patarelor. S-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. Rămas orfan devreme, Sfântul Nicolae şi-a împărţit averea săracilor şi a întemeiat mănăstirea Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim.

Legenda spune că Sfântul Nicolae a ajutat trei fete sărmane din oraşul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Din pricina sărăciei, tatăl lor, neînduplecat de plânsetele şi rugăminţile fetelor, plănuia să le vândă sperând că astfel se va chivernisi. Sfântul Nicolae, care a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinşa sa, a plecat noaptea, pe furiş şi a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari, ajutând-o, astfel, să se mărite. La fel a facut şi în urmatorii doi ani, pentru celelalte două surori.

Creştinii acelor vremuri relatează despre minunile pe care Sfântul Nicolae le-a săvârşit, de la readucerea la viaţă a unui corabier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, la oprirea, prin rugaciune şi post, a furtunii de pe mare.

Către sfârşitul vieţii sale, Sfântul Nicolae s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, a Sionului, unde a fost înmormintat la 6 decembrie 352.

Împaratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserică cu hramul numelui său. Vestea că din mormântul său izvorăşte mir, i-a adus pe creştinii din întreaga lume în pelerinaj, şi se spune că i-a vindect pe mulţi de boli incurabile. 

Tradiţia la noi spune că în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care dorm, iar cei cuminţi primeasc în dar dulciuri şi o nuieluşă frumos împodobită, iar pentru cei răi nuieluşa va fi una adevărată care să le amintească de pedeapsă. 

În Franţa, în unele zone, se crede că Mos Nicolae vine însoţit de un măgăruş, dar şi de Pere Fouettard, adică Moş Nuieluşă, care umblă îmbrăcat în negru şi îi ceartă pe copiii care nu au fost cuminţi.

În Italia copiii lasă peste noapte, aşezată pe o farfurie, o scrisoare pregătită pentru Moş Nicolae în care promit că vor fi cuminţi la anul. Cand se trezesc, în locul scrisorii găsesc dulciuri.

Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată.