Studiu: Legătura dintre umiditatea aerului şi răspândirea noului coronavirus

Umiditatea scăzută a aerului dintr-o încăpere contribuie la răspândirea virusurilor, implicit a SARS-Cov-2. Mai mulţi cercetători din Germania şi India recomandă o umiditate de 40 – 60% în spaţiile închise. Analiza lor se bazează pe 10 studii internaţionale relevante în domeniu.

Uneori aerul pe care îl respiri acasă, în interior, sau la birou este mult prea uscat? Ce legătură ar putea avea acest lucru cu răspândirea virusului SARS COV 2?

Este o legătură directă între ele. Coronavirusul se răspândeşte mai mult în interior, prin aerosoli, dacă nivelul de umiditate al aerului este scăzut. Ţi-o spun mai mulţi cercetători de la Institutul Leibniz pentru Cercetare Troposferică (TROPOS) din Leipzig şi laboratorul naţional de fizică CSIR din New Delhi, scrie Mediafax.

S-au documentat foarte bine, din 10 studii relevante pe această temă. Ei îţi recomandă, în afara distanţării sociale şi a măştilor, să ai grijă ca umiditatea  din încăperile în care stai să fie de 40 – 60%. Ce anume îi face să spună asta? Atunci când persoanele infectate tuşesc, respiră sau vorbesc, elimină picături mai grele de apă care ajung repede la sol, lucru care se întâmplă de altfel în cazul nostru, al tuturor.

Alte picături mult mai mici pe care le elimină în procesul respiraţiei pot rămâne însă în aer minute în şir. Dacă aerul este uscat cei din jur le pot absorbi foarte uşor prin mucoasa nazală. Ce se întâmplă când aerul este umed? Îţi explică cercetătorul Radu Ciornei.

"Particulele infectante, aceste picături Flügge care se produc în momentul în care vorbim, respirăm, strănutăm sau tuşim, aceste particule care sunt responsabile pentru infecţie, există posibilitatea de a acumula umiditate din aer, şi cu această umiditate din aer prezenţa lor în aer şi timpul cât pot fi infectante poate fi mai scurt. Boala este în mare măsură cu transmitere aerogenă. Odată ce virusul a căzut pe sol, el nu mai poate ajunge sub nicio formă în celulele din alveolele pulmonare, acolo unde se poate replica. Şi dacă îl luăm de pe o suprafaţă, îl ingerăm, el ajunge cu mâncarea, cu modul de ingestie în stomac, unde este neutralizat instantaneu de către acidul gastric", spune dr. Radu Ciornei, specialist în imunologie, microbiologie şi genetică moleculară.

Picăturile lui Flügge sunt picături de secreţie nazofaringiană, ce conţin germeni patogeni expulzate în aer prin tuse, strănut, conversaţie, care se reduc dimensional prin evaporare la nucleosoli, particule foarte mici (1–10 μm în diametru), uscate, şi pot rămâne în aer pentru perioade lungi de timp, contribuind astfel la transmiterea unor boli infecţioase de la un individ la altul prin intermediul aerului.