Foto Se vinde un simbol post-decembrist al Clujului

Ne-a trecut zilele trecute pe la ureche că imobilul cunoscut clujenilor drept Piața Mihai Viteazu, martorul tăcut al istoriei noastre pre și post decembriste se va vinde.

Odată cu el oare se vor vinde și memoriile pe care acesta le păstrează? Noii proprietari știu sau o vând doar ca o simplă oportunitate imobiliară?

Pentru Cluj, clădirea din Piața Mihai Viteazul nr.17 este altceva.

Astăzi, clădirea-simbol din Piața Mihai Viteazu nr.17 își caută un nou proprietar. Intrebarea nu este doar cine o va cumpăra, ci și ce se va intampla cu o parte din memoria orașului nostru? Poate reușim să păstrăm acest simbol al Clujului în Cluj...

Un ceas oprit la ora Revoluției

Dacă treci prin Piața Mihai Viteazu cu pas grăbit, poate nu mai observi toate lucrurile pe care le-ai văzut de zeci de ori, dar ceasul de pe hală este unul dintre acele detalii care spun o poveste.

Ceasul a fost oprit la 12:07, în 22 decembrie 1989, momentul asociat fugii lui Nicolae Ceaușescu. A rămas astfel ca un reper al zilei în care România s-a schimbat.

Este mai mult decât un ceas. Este un fragment de memorie urbană. Și poate tocmai de aceea, clădirea care îl poartă merită privită nu doar ca simpla cladire, adresă sau oportunitate imobiliară.

Pentru mulți clujeni, povestea acestei clădiri începe mult înainte de Revoluție.

Vă mai amintiți când aici era magazin universal?

Când veneam să ne cumpărăm haine pentru banchet, pentru o petrecere sau pentru un alt eveniment important? Când intram pentru cumpărături care astăzi poate ni se par banale, dar care atunci făceau parte din ritualul unei generații?

Locul acesta nu a fost niciodată doar o clădire. A fost parte din viața de zi cu zi a orașului.

Iar după 1989, povestea lui a continuat.

Aici s-a deschis primul fast-food de tip occidental din oraș, într-o perioadă în care pentru clujeni apariția unui astfel de loc era, în sine, un semn că lumea se schimba.

Pentru generațiile care au trăit acei ani, astfel de momente nu sunt simple detalii comerciale. Sunt amintiri despre cum Clujul a intrat, pas cu pas, într-o altă epocă.

Vă mai amintiți când etajele erau luminate în tricolor?

Și poate una dintre cele mai puternice imagini rămâne cea de după Revoluție, când etajele clădirii au fost luminate în culorile tricolorului.

Roșu, galben și albastru, în centrul orașului, într-o perioadă în care fiecare astfel de gest avea o încărcătură pe care astăzi este greu să o mai explicăm celor care nu au trăit-o.

Acestea sunt lucrurile care nu apar într-o fișă tehnică.Nu pot fi măsurate în metri pătrați. Nu pot fi calculate în randament pe metru pătrat. Dar fac diferența dintre o clădire oarecare și un reper al unui oraș.

Pentru un investitor, este o oportunitate într-o zonă centrală, într-un oraș în care proprietățile bine amplasate sunt extrem de căutate.

Dar pentru Cluj, este și altceva.

Este una dintre acele rare situații în care o proprietate privată poate deschide o discuție publică despre memoria și identitatea orașului.

Ce facem cu locurile care au fost martore la transformarea Clujului?

Le lăsăm să dispară pur și simplu în procesul firesc al dezvoltării imobiliare? Sau încercăm să găsim o modalitate prin care trecutul să rămână parte din viitor?

Poate că această vânzare merită să fie privită și dintr-o altă perspectivă si ar putea deveni interesată de această clădire nu doar ca proprietate, ci ca patrimoniu urban și simbol post-decembrist al orașului.

Vorbim despre un loc care a trecut prin comunism, Revoluție, tranziția anilor '90 și transformarea Clujului într-unul dintre cele mai dinamice orașe din România.

Un loc în care generații de clujeni au făcut cumpărături.

Un loc în care s-a deschis unul dintre primele simboluri ale comerțului occidental din oraș.

Un loc care a purtat tricolorul în zilele în care România își descoperea libertatea.

Un loc al cărui ceas a rămas oprit la ora Revoluției.

Câte clădiri din Cluj pot spune toate aceste povești în același timp?

Nu trebuie să rămână blocată în trecut

A păstra un simbol nu înseamnă neapărat să îl transformi într-un muzeu.

Dimpotrivă.

Clădirea ar putea primi o nouă viață, o nouă funcțiune și un nou rol în oraș, păstrând însă elementele care îi dau identitate și legătura cu istoria recentă a Clujului.

Poate deveni un spațiu comercial, cultural, civic sau mixt. Poate fi modernizată fără ca memoria locului să fie ștearsă.

Important este ca povestea să nu dispară odată cu următoarea renovare.

Se vinde o clădire. Sau se vinde o bucată din memoria Clujului?

Piața Mihai Viteazu a fost și rămâne unul dintre cele mai vii puncte ale orașului: comerț, transport, întâlniri, oameni în continuă mișcare.

Dacă Clujul ar avea un adevărat „shopping district” istoric, Piața Mihai Viteazu ar trebui să fie printre primele locuri la care ne-am gândi.

Pentru că un oraș nu este construit doar din clădiri noi.

Este construit și din locurile pe care oamenii și le amintesc.

Iar uneori, a salva un reper al trecutului înseamnă, de fapt, să păstrezi o parte din identitatea orașului pentru cei care vin după noi.