Care este povestea Bazilicii Santa Maria Maggiore, locul ales de Papa Francisc pentru odihna sa veșnică. Miracolul zăpezii din august

Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, una dintre cele patru bazilici papale majore, este un simbol al credinței, artei paleocreștine și al continuității spirituale.

Construită între anii 432-440, sub pontificatul Papei Sixtus al III-lea, imediat după proclamarea Fecioarei Maria ca „Născătoare de Dumnezeu” la Sinodul de la Efes, edificiul rămâne o mărturie vie a devoțiunii mariane, scrie Mediafax.

Legenda spune că, în secolul al IV-lea, un patrician roman bogat pe nume Ioannes și soția sa, neavând copii, au promis Fecioarei Maria că îi vor dedica averea pentru construirea unei biserici.

În noaptea de 4 spre 5 august, li s-a arătat amândurora în vis, indicând locul miraculos unde să ridice lăcașul. Papa Liberiu, care avusese și el aceeași viziune, i-a însoțit pe Colina Esquilina, unde, în mod inexplicabil, pământul era acoperit de zăpadă în toiul verii.

Papa a trasat conturul noii biserici direct pe zăpadă, iar astfel s-a născut Bazilica Santa Maria Maggiore, numită și „Sfânta Maria a Zăpezii”. Această minune este comemorată anual, pe 5 august, printr-o ploaie de petale albe în interiorul bazilicii.

Un tezaur de credință, artă și morminte papale

Bazilica este renumită pentru mozaicurile sale paleocreștine din secolul al V-lea, icoana Salus Populi Romani – protectoarea Romei – și relicve sacre, precum fragmente ale ieslei Nașterii Domnului.

Tot aici se află și mormântul lui Gian Lorenzo Bernini, maestrul barocului roman, a cărui artă a modelat Cetatea Eternă.

Bazilica adăpostește, de asemenea, mormintele mai multor papi: Honorius al III-lea, Nicolae al IV-lea, Sfântul Pius al V-lea, Sixtus al V-lea, Paul al V-lea, Clement al VIII-lea și Clement al IX-lea.